Un copil este programat genetic pentru explorare si joc. Capacitatea lui de concentrare este foarte mica, de aceea si dorinta de a trece rapid de la un obiect la altul, de la o activitate la alta. Dupa varsta de 18 luni, cuvintele ii permit imbogatirea jocului prin denumirea lucrurilor care il inconjoara. Cuvintele stalcite, cele de care noi parintii ne amuzam copios si de care ne aducem aminte cu mare drag, mult mai tarziu 🙂

Si odata ce creste, copilul va intelege semnificatia cuvintelor chiar si in absenta obiectelor pe care le desemneaza. Insa, ca sa isi poata aminti mai usor lucrurile noi despre care invata, indicat ar fi sa beneficieze de explorarea lor pe baza simturilor. Este vorba de explorarea senzoriala despre care se vorbeste si in pedagogia Montessori  despre care si eu am scris in mai multe randuri. Astfel, copilul isi va aminti mai usor despre o rosie ca este o leguma rotunda si zemoasa, daca o strange in manuta pufoasa si daca gusta din consistenta ei, decat daca vede o imagine cu o rosie intr-o carte sau pe ecranul laptopului.

Cum vacanta noastra la bunici continua, incerc zi de zi sa-i ofer noi posibilitati de explorare, joaca si invatare lui David cu si despre tot ceea ce ne inconjoara. Nu incerc sa fac din el un savant, nu il fortez sa invete lucruri doar pentru ca alti copii de varsta lui le stiu, nu ii bag pe gat informatii care nu il intereseaza.

Pur si simplu ii ofer sansa sa se bucure de ceea ce il inconjoara, sa invete despre lumea din jurul sau explorand, nu citind doar intr-o carte, sa simta si sa-si traiasca copilaria cu mainile murdare de pamant si in picioarele goale. Si asta face el zi de zi, in curtea bunicilor.

Intr-una din zile, am mers in gradina cu legume si i-am permis sa culeaga cateva din fiecare. Le-a pipait, le-a mirosit, le-a aruncat in aer, a gustat din… care s-a putut 🙂

La iarna, o sa stam destul in casa si o sa avem timp sa folosim cardurile Montessori cu legume de la Gama pe care le avem deja 🙂

Gradinarul meu mic in actiune, David, 2 ani si 5 luni