Author Archives for Ana-Maria Banciu

About Ana-Maria Banciu

Buna! Eu sunt Ana, mamica unui baietel plin de veselie, care face ca fiecare zi sa capete sens. Daca vrei sa afli mai multe despre noi e de ajuns sa rasfoiesti filele blogului. Pentru ca aici este locul unde strangem laolalta emotii, ganduri si amintiri din calatoria noastra impreuna! Bine ai venit la bord!

Primii copaci, primele flori, curtea noastra draga

Am dat startul activitatilor de toamna in gradina casei noastre, care inca e in lucru. Am cumparat primele flori pe care abia asteptam sa le vedem inflorite la primavara, am cumparat primii copaci din care abia astepam sa culegem si sa mancam fructe, fructele noastre ❤ , ne-am cumparat ustensile de gradinarit si ne-am pus pe sadit si plantat.

Am facut echipa buna toti trei si ne-a placut la nebunie sa petrecem timp impreuna, sa ne rupem de rutina, sa ne relaxam in liniste, in propria noastra curte. L-am privit pe David cu cat entuziasm ne copia si repeta miscarile, l-am privit cum alearga prin curte nestingherit si liber ca pasarile cerului. Continue reading

Advertisements

Opreste-te o clipa si respira!

Opreste-te o clipa si zambeste-i soarelui, asculta vantul cum suiera printre ramuri dezgolite, priveste curcubeul de frunze uscate si respira adanc. Inspira cu voluptate aerul racoros de toamna si pastreaza-l cu zgarcenie in tine cat poti de mult, lasa-l sa iasa doar atunci cand simti ca te-ai umplut de bine.

Opreste-te o clipa din alergat dupa bani, din strigat dupa hoti, din mustruluit copii, din judecat semeni. Aduna in tine liniste si iubire si tine-le macar pentru un timp, ofera mai mult decat ceri macar pentru o clipa.

Opreste-te o clipa si aduna amintiri cu oameni dragi care sa-ti fie balsam peste rani, aduna zambete care sa-ti fie medicament pentru inima! Continue reading

Lupta-sau-fugi, cand fuga e mai sanatoasa

Toamna aceasta a inceput cam urat pentru noi. De vina nu a fost vremea de afara, insa sigur a contribuit si ea putin, ci doua episoade de diaree la David, intercalate de o raceala cu multi muci si varsaturi, eruptia ultimului rand de masele toate la unison, o lunga perioada de lipsa a poftei de mancare. In ciuda faptului ca am racit si eu odata cu el, am depasit mult mai usor decat ma asteptam. Insa, toata perioada aceasta si trecerea parca prea rapida la vremea mohorata si rece recunosc ca m-au stresat. Nu mai vorbesc de agitatia legata de casa cea noua si dificultatile inerente care apar in timpul unei amenajari.

Lucrurile insa s-au rezolvat, in sensul ca David a scapat de raceala si de diaree, in plus i-a revenit si pofta de mancare, dupa multe luni de mese cu mofturi. Totusi, toata situatia asta “bolnavicioasa” mi-a dat de gandit asupra starii mele de calm. Sau mai bine zis asupra gestionarii starii mele de agitatie in situatii de stres. Am remarcat ca ma enervez prea usor, ca linistea mea dispare prea repede, ca uit instant de rabdare, atat de necesara in relatia cu David, mai ales in momente de acest gen. Si fara rabdare in relatia cu un copil mic, e grav, pentru ca… adio cooperare, adio intelegere. Continue reading

Renuntarea “noastra” la scutec – 2 ani si jumatate

De la bun inceput imi asum faptul ca vor exista pareri care vor spune “De ce  ai vrea sa povestesti despre un astfel de subiect sau vai ce tarziu a renuntat la scutec, uite copilul meu nu mai poarta pampers de la 1 an “. Insa, povestea noastra nu este pentru acesti parinti dornici de comparatii sau acuzatii, ci pentru cei care vor o parere, o idee de renuntare la scutec intr-o maniera blanda, bazata pe cooperarea copilului, atunci cand copilul este pregatit, dar in aceeasi masura si parintele, nu cand gura lumii o spune.

Povesteam in acest articol ca primul pas in ideea renuntarii la scutec l-am facut cand David avea 9 luni, bazandu-ma pe ce auzisem in jur. Atunci am cumparat prima olita. O olita frumoasa, cu model in forma de iepure si o bila rosie pe care o putea roti, in ideea de a-l atrage pe David sa o foloseasca. A fost un esec total. De fiecare data cand incercam sa-l determin sa se aseze, David incepea sa planga si sa se zbata. Incercarile acelea zadarnice m-au determinat sa caut opinia unui specialist despre cand este pregatit un copil din punct de vedere fiziologic si emotional sa foloseasca olita. Cartea Invata-l sa faca la olita in 7 zile de Gina Ford este cea care mi-a oferit un astfel de raspuns. Bazandu-ma pe ceea ce am citit am inteles ca David nu era deloc pregatit sa invete sa foloseasca olita asa ca am decis sa mai asteptam. Continue reading

Edenland Park – o experienta grozava pentru toata familia

Doamne Dumnezeule! Cine m-a pus sa incerc asa ceva 🙂 Mi-am zis in timp ce urcam intr-un copac, pe o scara din lemn, extrem de inalta in mintea mea super panicata! In timp ce il invocam pe Dumnezeu, ma gandeam totusi ca mai greu decat operatia de cezariana nu are cum sa fie. Hai Ana, iesi din zona ta de confort, invingeti frica de inaltime si porneste, imi ziceam in gand, cu inima cat un purice si pulsul la maximum.

Nepoatele mele Alexandra si Iulia erau in fata, respectiv in spatele meu, si se miscau cu o usurinta si un curaj care ma panicau si motivau in acelasi timp. David era jos si plangea dupa mine din bratele lui tati, speriat ca mamica lui e mult prea sus. “Hai ca poti Ana!”, imi zicea Alexandra care imi dadea indicatii despre cum sa parcurg traseul Cimpanzeu din copaci. Iulia din spatele meu imi zicea ca si ei ii e frica, insa aparea parca in cateva secunde in spatele meu cu o viteza demna de o maimutica adevarata.

Mi-a fost ingrozitor de frica! Pe cuvant de… cercetasa 🙂 Insa, experienta este de milioane. Adrenalina mi-a inundat tot corpul si chiar daca in prima faza imi venea sa renunt, m-am lasat luata de val si de nepoatele mele super curajoase. Continue reading

Dermatita de contact si povestea manutelor curioase

Inca de la bun inceput vreau sa mentionez ca acesta nu este un articol medical, nu este o recomandare de tratament, ci este o experienta personala. Motivul pentru care scriu despre acest subiect este strict sa va ajute sa evitati o problema sau sa va ofere un punct de plecare daca va aflati intr-o situatie similara.

Daca ne sunteti aproape, stiti ca suntem in plina amenajare a casei noastre. Acesta e si motivul pentru care scriu rar in acest moment. Timpul meu in prezent e impartit intre site-uri din domeniul constructiilor, mers prin magazine de profil si David 🙂 E o treaba tare complicata partea cu amenajarea casei in regie proprie, pentru ca in ciuda faptului ca e minunat sa iti poti alege singur modelele dorite, sa le cumperi tu cu mainile tale, e mare consumatoare de timp si energie. Continue reading

Marile minciuni nevinovate necesare in relatia cu copilul

De o vreme, de cand David nu mai e asa usor de “pacalit”, am inceput sa-l mint. Nu spun minciuni teribile din categoria “Daca nu esti cuminte vine politistul si te ia“. Nu, Doamne fereste. Sunt minciuni inofensive, spuse cu cele mai bune intentii de mama. Un fel de jumatati de adevaruri, care sa mai indulceasca putin situatia dificila in care ne aflam la un moment dat.

De exemplu, lui David ii place ciocolata. Neincadrandu-ma in categoria mamelor care nu dau copiilor ciocolata decat dupa ce-si fac buletinul, sau din Pasti in Craciun, obisnuiesc sa ii dau lui David o tableta o data, maxim de doua ori pe zi, in zilele in care cere. Pentru ca avem si zile in care nu cere absolut deloc, deci atunci nu sunt nevoita sa mint. Dar, in zilele in care mananca, nu vrea doar o data, vrea de cel putin 3 – 4 ori. Asa ca PAC apelez la o minciuna nevinovata ca sa-i potolesc pofta: “Imi pare rau, era ultima bucata!” sau “Nu mai avem dar il rugam pe tati sa cumpere si mananci diseara!” (seara cand vine tati deja a uitat) sau “Ce zici sa mancam un fruct magic care ne face dintii albi?Continue reading

Prima mea carte despre insecte, National Geographic – Catherine D. Hughes

Mami, uite un spiderman pe perete!” mi-a zis intr-o zi David 🙂 Amuzata de situatie si gandindu-ma ca daca tot petrecem vacanta de vara la bunici, intr-o curte plina cu gaze, nu ar fi rau sa le si cunoastem mai bine, pentru ca nici eu nu sunt vreo mare cunoscatoare de vietati cu multe picioare. Si chiar daca in scoala generala am fost obligata sa fac acel macabru insectar, sa colind pe campuri dupa gandaci si fluturi, tot nu stiu sa recunosc mai mult de cateva specii.

David se afla in plina perioada a intrebarilor, dar in principiu intrebarea pe care o aud cel mai des este “Mami ce e aia?“. Raspunsul meu a fost cam acelasi in cele mai multe situatii: “un gandac“. Insa, copilul mic si curios, odata ce prinde indrazneala cuvintelor, nu renunta asa cu una cu doua si continua cu arsenalul de intrebari: “Si ce face?” “Unde se duce” “De ce?” etc Continue reading

Vacanta de vara la bunici cu gust de pepene si miros de trandafiri

Vara se va termina curand daca e sa ne luam dupa calendar, vremea frumoasa in schimb pare ca nu se va lasa asa usor dusa inapoi pe aripi de pasari calatoare. Pe mine ma bucura nespus pentru ca David vrea in continuare sa stea mai mult pe afara, decat in casa, mai mult in picioare goale, decat in pantofi, cand in iarba, cand in nisip, cand in apa, cand in pamant, mai mult murdar decat curat. Cam asa a fost vacanta noastra de doua luni la bunici, cu de toate, cu pamant in unghii si picioare pline de praf, guri murdare de capsune si pepeni dulci, obraji rumeni si miros de vant in par, genunchi prea des juliti, plamani plini cu aer racoros de dimineata si inimi incarcate cu amintiri. Continue reading

Casa noastra, work in process

In ultimele doua saptamani, am invatat cum n-am invatat pana acum la un loc despre constructii si am facut zeci de kilometri in interiorul magazinelor de profil, am lasat cartile si site-urile mele preferate deoparte si nu am citit nimic altceva decat specificatii tehnice de finisaje incat daca le-as aduna la un loc ar depasi cu siguranta filele unui roman.

Am invatat despre lucruri despre care nu auzisem niciodata, cuvinte imposibil de pronuntat pentru mine (polipropilena sau boiandrug de caramida), am aflat ce materiale se folosesc pentru a construi un perete, ce izolatie e mai buna pentru parchet, cand se da cu amorsa sau ce adeziv de interior e mai bun. M-am lovit de prejudecatile barbatilor cand o femeie singura intreaba despre materiale de constructii. Am intalnit consultanti in magazine de renume care vand produse fara sa stie un minim de informatii despre ele.  Am facut zeci de masuratori, de calcule si am pus un milion de intrebari. Am cumparat materiale de care nu auziseram niciodata in viata noastra, dar si lucruri la care ravneam din momentul in care am visat la o casa pe pamant. Totul pentru ca visul nostru sa se materializeze. Continue reading

1 2 22