Tag Archives: despre viata

De ce aleg să văd partea plină a paharului sau luminița de la capătul tunelului

Pe cuvânt că nu trebuie să fiți de acord cu ceea ce voi scrie acum. Sincer, nici nu mi-ar plăcea să gândim toți la fel, să avem aceleași opinii, gusturi și preferințe, vă dați seama cum ar fi? Dumnezeule, cum ar fi să ne placă aceeași rochie sau același model de mașină, aceeași carte, aceeași floare sau același fel de mâncare? Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar arăta lumea noastră. E minunat că suntem diferiți, că gândim diferit, că vrem lucruri diferite, atâta vreme cât acest lucru nu implică să ne călcăm în picioare unii altora preferințele. 

Ceea ce m-a făcut pe mine să scriu pe acest subiect este faptul că adesea văd pe facebook postări negative pline de victimizare, de ură și dispreț. Știu că rezonăm mai bine la “trist”, că ne simțim mai bine în propria piele dacă cel de lângă noi e mai jos decât noi,  dacă i s-a întâmplat un lucru trist la fel ca și nouă, dacă știm că nu suntem singurii din această lume care suferim. Continue reading

Advertisements

Cele mai frumoase lucruri din viață sunt gratis

Și continuui prin a spune că de multe ori, suntem prea obosiți, stresați, supărați, nefericiți, furioși, bolnavi, mâhniți… ca să le vedem. Ele sunt chiar lângă noi, lângă fiecare dintre noi, doar că ochiul fiecărui om percepe diferit frumusețea. Vă provoc să faceți un exericițiu cu mine să căutați timp de 1 lună, în fiecare zi, dar chiar în fiecare zi, de dimineață când vă treziți, până seara la culcare, cât mai multe lucruri frumoase, gratis, care vă bucură de câte ori le vedeți, simțiți, gustați, trăiți.

Aceasta este lista mea pentru luna Martie, deși pot spune într-un fel că am început-o mult mai devreme pentru că o parte dintre ele îmi sunt deja obiceiuri: Continue reading

Zilele cu iubire

Știu că sunt persoane care nu serbează Valentine’s Days din simplul motiv că, spun ei, nu au nevoie de o zi în care să celebreze iubirea, că e o găselniță de marketing, o invenție scornită să te facă să scoți bani din buzunar. Habar nu am dacă e bine sau rău ce zic. Cred că într-adevăr dacă nu simți să “cânți” la unison imnul iubirii nu trebuie să o faci, indiferent care îți este motivul, fără să fie nevoie să te justifici în vreun fel. Pe de altă parte, cred totuși că e minunat să împarți cu oameni de pe tot pământul aceeași energie comună, o energie frumoasă, cea mai frumoasă și mai puternică din univers.

Doar că, trebuie să recunoaștem, Ziua Îndrăgostiților nu o putem serba la fel la 16 ani, la 20 , la 30 sau după 60 de ani. Pentru că lucrurile se schimbă în timp, apar copiii, ai un alt fel de mod de a vedea viața, iar îndrăgosteala aceea adolescentină se schimbă, se transformă într-o iubire mai matură. Iar cei care sunt într-o relație de mai mulți ani, o relație de cuplu în care încă se iubesc și nu stau împreună “de dragul copiilor“, știu că relația de iubire e mai complexă, mai împlinitoare,  odată cu trecerea timpului, decât un foc de paie care se stinge la prima pală de vânt. Iar, lucrurile acestea legate de iubire nu mai pot fi programate ca mersul la coafor, Știi dragule, pe 14 februarie mi-am propus să te iubesc mai mult . Continue reading

Curajul de a te lăsa văzut sau nevoia de a fi apreciat?

Acum patru ani, când m-am decis să scriu pentru prima dată pe blog despre puiul meu abia născut, m-am gândit că locul acesta va fi un spațiu unde voi colecta amintiri cu el. Și mi-am propus să transform în mici povești amintirile cu David, pe care mă gândeam eu că le va citi la un moment dat, așa cum am făcut eu copil fiind cu pozele alb negru făcute de părinții mei. Fotografiile acelea micuțe cu margine albă și ondulată, cu mine și surorile mele în diverse ipostaze din copilărie, le-am văzut și revăzut de foarte multe ori, de sute de ori.

Normal, că atunci când am ales să fac acest pas, m-am gândit că lucruri personale vor fi expuse, că blogul va fi din ce în ce mai vizibil, că vom fi văzuți. Normal, că m-am gândit că unii vor fi de acord cu noi, cu felul nostru de a fi, că ne vor plăcea, în timp ce alții ne vor dezaproba, că vor critica modul nostru de a gândi, de a fi. Se vor întreba de ce alegi să te expui, de ce alegi să te lași văzut, așa cum ești tu, de ce te pui pe tavă și te oferi. Dar, eu simțeam din toată inima să-mi mărturisesc dragostea și recunoștința de a fi mamă, de a-l avea pe David, încât o mulțime cuvinte îmi stăteau pe limbă, mai mult decât dornice să treacă de hotarul buzelor. Voiau să fie scrise, pentru că este modul în care mă exprim cel mai ușor. Continue reading

Zilele acelea care DOR

Nu are mai mult de câteva luni, dar are o voință și o energie fantastică. Ești permanent cu el, îl privești cât de minunat doarme, îi admiri fiecare părticică din corp și i-o săruți de zeci de ori pe zi. Dar, vine o zi sau poate mai multe, când parcă nu-l recunoști. Bebelușul acela care împarte zâmbete cu generozitate, care înmoaie orice inimă oricât de împietrită ar fi de durere, e acum un copil nervos, plângăcios, căruia nu-i convine nimic, dar nimic din tot ceea ce te străduiești să faci. Și tu ești obosită, poate cu o operație cezariană încă nevindecată, poate cu o naștere naturală care încă supurează în suflet, și îți vine să fugi, să plângi, să lovești.

Și zilele acelea care dor trec… Continue reading

Când trebuie să accepți și când trebuie să lupți?

Există momente când sunt supărată pe viață. Când niciun cuvânt spus de încurajare nu mă face să mă simt mai bine. Aș plânge și aș țipa. Aș spune: Ce știi tu ce înseamnă să-ți vezi copilul bolnav, plângând de frică, de durere. Ce știi tu despre câte am pătimit? Cât de rău m-am simțit să-l văd așa?

Știu că în momentele acelea tocmai să-mi plâng mie de milă nu ar trebui, că nu ar trebui să învinovățesc, că nu ar trebui să fiu egoistă și să mă gândesc doar la ce am simțit eu, că el nu ar trebui să mă vadă pe mine supărată că este bolnav, că nu ar trebui să transfer durerea în timp, că ar trebui să fiu puternică pentru el. Ar trebui. Continue reading

Stropi de iubire

V-ati intrebat vreodata, cum ar fi viata noastra daca nu ar exista iubire? Cum ar arata oamenii, casele, orasele? Cat de arid ar fi pamantul pe care il locuim? Am inceput gresit, adresandu-va o intrebare? Poate ca ar fi trebuit sa va povestesc de ce nu am mai scris de asa multa vreme sau poate ca ar fi trebuit sa va cer scuze pentru ca nu v-am facut o urare frumoasa la inceput de primavara celor care ne cititi si ne-ati intrebat ce mai facem.

Viata noastra s-a schimbat. S-a schimbat pentru ca asa era firesc sa se intample, ne-a scos din ritmul cu care eram obisnuiti si ne-a provocat sa incepem o alta etapa. Continue reading

Zapada, cadoul perfect pentru o zi obisnuita de marti

Ar fi fost o zi de marti, absolut obisnuita, cu acelasi ritm de trezire si aceleasi obiceiuri, un biberon mare cu lapte si o ceasca de cafea neagra, fara zahar. Insa, dimineata zilei de marti ne-a gasit in casa noastra cea noua, alaturi de bunica si verisoara care au ramas peste noapte la noi. O zi de marti care a venit cu un cadou surpriza, atat de asteptat de omuletii cei mici: prima zapada. A intarziat ceva, am spune noi adultii care intotdeauna ne lasam ingrijorati de starea de fapt, a venit la fix, ar spune ei, copiii, pentru care timpul are o alta valoare, pentru care ceasul nu ticaie alarmant de repede.  Continue reading

Odata ce am devenit mama

Odata ce am devenit mama, am inceput sa ma analizez, zi de zi. Si s-au scurs aproape 3 ani, o perioada tare frumoasa, dar plina de provocari inerente in care m-am pus periodic sub lupa. M-am intors pe toate partile, m-am scotocit, m-am dezbracat de ganduri. Dupa fiecare introspectie trageam linie si faceam un bilant.

Odata ce am devenit mama nu am lipsit nicio noapte de acasa (fara el), nu am fost niciodata plecata mai mult de cateva ore, am fost mereu langa copilul meu de cand s-a nascut. A fost o alegere pe care am acceptat-o cu tot sufletul, pe care am simtit-o ca fiind cea mai buna. Cea mai buna pentru el, cel care a ocupat locul 1 in viata mea, dar nu intotdeauna cea mai buna pentru mine. Continue reading

Gandul lui Decembrie

Acum o saptamana si ceva mi s-a stricat telefonul, cateva zile laptopul a fost pe bara, masina de spalat are zile cand porneste zile cand nu, masina noastra da semne ca nu mai e la prima tinerete. E in firea lucrurilor ca lucrurile insele sa se strice. Si noi ne mai defectam uneori si avem nevoie de reparatii, un plasture pe o julitura, un antiviral intr-un episod de raceala, o vitamina cand energia ne paraseste. Ne defectam si atunci cand simtim ca ne-au parasit toate promisiunile si gandurile de bine, cand vorbele blande si rabdarea au fugit de la noi, cand parca tot ce a ramas in noi sunt ramasite de fericire. Continue reading