Copilăria mea a stat sub asediul multor frici. Frici care stau bine ascunse și în prezent și care uneori ies la iveală în diverse moduri. Pe unele reușesc să le descopăr, să le înțeleg, să le înving, pe altele nu, și sunt convinsă că își fac de cap cum știu ele mai bine. Pe una dintre aceste frici am capturat-o. Este a fost frica de a da naștere unui copil. O preluasem de la mama care ne spusese nouă, celor 4 fiice ale ei, în linii mari desigur, pentru că nu exista o comunicare deschisă pe vremea aceea cu privire la sexualitate și lucruri de acest gen, despre cât de dureroasă, traumatizantă și neplăcută este nașterea. Am crescut cu această frică așa cum am crescut cu ideea că barza este cea care aduce copiii pe lume. Și frica de a naște a intrat adânc în colțurile ascunse ale minții mele și a crescut la loc călduț ca aluatul în cuptor, odată cu trecerea anilor. Mama la rândul ei cu siguranță primise moștenire această frică de la mama ei și o transmisese mai departe fără să știe și în mod clar fără să vrea, așa cum din păcate cred că se întâmplă în continuare în alte relații mamă fiică și cu multe alte frici transmise de către părinți copiilor. Continue reading →