Andrei David, finutul nostru drag

Duminica aceasta, inima si bratele ne-au fost pline de iubire, de emotie, de bucurie. Andrei David, cel mai dulce finut din lume ❤ , a fost crestinat in religia noastra ortodoxa si cu aceasta ocazie am devenit parinti pentru a doua oara, parintii lui spirituali. Botezul e un moment atat de plin de insemnatate, de puritate, incat cuvintele sunt prea mici ca sa exprime ceea ce inimile noastre au simtit, insa indraznesc sa astern cateva randuri pentru ca eu cred ca iubirea exprimata e frumoasa in toate formele ei.

Pentru ca exact acest lucru am simtit la unison duminica, cand finutul Andrei David a primit binecuvantarea lui Dumnezeu: iubire. Continue reading

De ce il iubesc pe David: la doi ani

Daca mi-ar fi spus cineva inainte sa devin mama ca o sa intru in categoria mamicilor siropoase, l-as fi trimis la plimbare fara sa clipesc. Cine eu? Fire serioasa, rationala, zodie de foc … ohh nu, in niciun caz nu o sa ma maimutaresc ca bufonul la circ.

Odata insa ce omul mic a inceput sa faca ochi, iata-ma pe mine facand ca toate animalele pamantului, vorbind pe voci, sarind ca un cangur cu puiul la purtator, si cate si mai cate, facand toate acestea doar doar sa vad cum el rade in hohote si jubileaza de bucurie. Ah sa nu uit, la pachet au venit si diminutivele: cacut, laptic, baita, mancarica, puiut, buburel, tuturel, putulica, piciorus, ochisori, mucisori… care culmea, imi si plac 🙂

Dupa ce a mai crescut putin, am trecut la etapa: tot ce face copilul e “cel mai cel” lucru de pe pamant. Continue reading

O masa noua si un moment frumos tata-fiu

Masa din bucatarie a cedat zilele trecute: de batranete, de presiune, de discutia noastra despre ordonanta 13… Culmea e ca s-a intamplat exact in momentul mesei de seara, cand stateam si noi de vorba, toti trei, exact despre protestul din piata Victoriei. Nu s-a lasat cu daune majore, eu am fost singura care a suferit o vanataie pe picior, nimic grav. Baietii au scapat perfect nevatamati. David a ramas poate usor marcat pentru ca ne-a zis de vreo douazeci de ori pe parcursul serii: “s-a upt masa” 🙂 Continue reading

Explorarea senzoriala a sunetului

David se teme de zgomote. O usa trantita, o cana scapata in chiuveta, un obiect contondent scapat pe jos, un tipat de copil, un scartait de roti, sunetul de la interfon si multe alte sunete mai stridente din mediul inconjurator il fac sa tresara si sa se lipeasca in cateva secunde de picioarele mele.

Am observat acest lucru de cand era mai mic, asa ca multe dintre jucariile lui care scot sunete au cate un plasture lipit in zona cu gauri pentru ca sunetul care iese sa fie mai bland. In urma cu vreo trei luni, unul dintre vecinii din blocul unde locuim a inceput renovarile la un apartament cu doua etaje deasupra noastra. Asa ca fiecare dimineata incepea in zgomote de bormasina si baros. Continue reading

PROTESTAM!!!

Nu am stiut de decizia misealeasca luata de guvern, pana cand a venit sotul meu de la serviciu aseara si mi-a zis. Noi avusesem o zi frumoasa cu soare si multa joaca asa cum scriam de altfel ieri. El ar fi vrut sa se duca in strada sa protesteze alaturi de colegii lui de serviciu, insa stia cat de greu imi e singura cu David. I-am zis ca astazi sa o faca, si maine si poimaine, si pana cand va fi nevoie, si sa strige de trei ori mai tare, si pentru noi.

Desi astept venirea lui, sa ma pot bucura de o mica pauza… efortul de a sta doar eu cu el si ziua si seara si noaptea mi se pare mult prea mic daca ma gandesc la ce ne poate astepta sub conducerea unui astfel de guvern, care ia astfel de hotarari. Asa ca l-am incurajat sa se duca sa protesteze! Continue reading

Hello Sunshine

Jurnal de bord 1 februarie.

Astazi am declarat zi de plimbare cand am vazut cat de frumos ne zambeste soarele de la fereastra. Ne-am imbracat ca in ultima perioada, gros, neasortat si destul de incomod, insa foarte calduros. Cum am iesit din bloc, David a vrut sa vada ce mai fac “Miau”. Din pacate nu l-a intampinat nici una asa cum obisnuiau sa faca, cand vremea era ceva mai blanda.

Doua insa erau cocotate in varful a doi copaci goi si parca tristi,  insa nu dadeau semne ca ar vrea sa-si paraseasca distinsul loc. Nu am vrut sa i le arat, pentru ca ma si vedeam cum ademenesc in fel si chip felinele acrobate sa coboare. El s-a uitat in jur, s-a intors resemnat: “Miau a cucaie“. L-am aprobat cu jumatate de gura, “Da mami, s-au dus la culcare.” Continue reading

Bucurie intr-o cutie… cu nisip kinetic

S-a facut o saptamana de cand aud in fiecare dimineata: “niip niip niip“. O saptamana de cand ziua incepe cu framantat, modelat si mai apoi aspirat nisip kinetic. El e bucatarul sef, eu asistenta lui, el e constructorul, eu muncitorul care ii pune la dispozitie materialele de care are nevoie. Joaca incepe de fiecare data la fel, isi afunda manutele lui in nisipul fin si ma cheama sa ma alatur. Continue reading

Jocuri de asociere pentru copii: 8 idei puse in practica

Perioada pe care o petrec acasa langa David incerc sa o fructific cat pot de mult, in fiecare zi. Timpul acesta pretios incerc sa-l fac sa conteze, pentru ca in acest proces continuu de conectare, de joaca, de invatare, de constructie emotionala, David se dezvolta cel mai mult.

Statul in casa e un bun prilej de a face jocuri de asociere, o activitate atractiva pentru copii indiferent de varsta, pentru ca ofera o serie de provocari: ii stimuleaza la nivel senzorial, le dezvolta gandirea logica, le antreneaza musculatura mainii (motricitate fina si coordonare mana-ochi), ii ajuta in imbunatatirea concentrarii, atentiei si spiritului de observatie. Continue reading

Omul mic si Omul de zapada

Cu doua zile inainte sa ii cumparam lui David prima lui sanie, am iesit la o plimbare prin apropierea blocului unde locuim. Trecusera cateva zile de stat numai in casa, de privit pe geam la zapada de afara, la decoratiunile cu oameni de zapada, pe care inca le pastram pe pervazul de la fereastra. “Vei afaia” imi tot zicea David cocotat pe masuta de cafea, cu ochii atintiti spre geam.  Continue reading

Cutii senzoriale explorate de David

Cercetatorii afirma ca inca dinainte de a se naste, bebelusul aflat in pantecul mamei primeste impulsuri senzoriale din exterior:  reactioneaza la miscare si atingere, recepteaza semnale luminoase si sunete. Acesta este inceputul experientei lui senzoriale. Ulterior, intalnirea cu mama, atingerea pielii ei, mirosul si vocea cunoscuta il fac pe nou-nascut sa reactioneze din prima clipa.

Eu ma emotionez de fiecare data cand imi amintesc de acele secunde magice in care l-am sarutat pe David pe capsorul lui mic si cald, cand el speriat s-a linistit la auzul si sarutarea mea. Imi doresc sa imi aduc aminte cat mai mult timp posibil de acea emotie pentru ca mi se pare un dar divin. Continue reading

1 2 14