David – 6 ani ai lui și ai noștri

Nu am timp. Frecvent mă regăsesc spunând lucrul acesta. Dar, uite că timpul există, trece, fie că eu îl văd ca fiind prea puțin sau prea încărcat, prea banal sau prea stresant, sau dimpotrivă atât de frumos și plin de sens. Există o zi din an când de la prima oră a dimineții de când mă trezesc, timpul ia o altă formă. Nu mai este format din ore, minute și secunde, ci este format din carne, are viață și o inimă care bate cu putere. Are doi ochi negri și un zâmbet atât de frumos și de special, încât simt căldură în interiorul stomacului când îl privesc.

Continue reading →

Gânduri și clipe adunate din ultimele luni

Nici nu știu de unde să încep, cu ce să încep. Poate dacă gândurile ar putea vorbi, mi-ar fi mai simplu de scris. Dar, stau acolo îngrămădite unele peste altele și nu sunt foarte dornice să se facă auzite. Realitatea este că am simțit nevoia să privesc înapoi în timp, la David când era mic. Nu știu ce ar spune psihologii despre asta, dar mie îmi face bine. Probabil că situația aceasta legată de pandemie mă face să privesc mai mult înapoi decât înainte, pentru că nu știm încotro ne îndreptăm. Dar, adevărul este că, din când în când, îmi place să răsfoiesc povestirile noastre de pe blog, pentru a-l vedea pe David cel de la 1, 2 sau 3 ani. Într-un fel îmi este mult mai simplu, decât să caut printre miile de fotografii făcute în cei 5 ani și jumătate. Pentru că exact atât se împlinesc astăzi, 6 august, 5 ani și jumătate 🙂

Și de fiecare dată privesc cu atâta plăcere. Of Doamne, cât era de mic. La mine am impresia că mă uit ca și cum m-aș privi de undeva deasupra, ca și când m-aș urmări din umbră. Însă, pe el îmi place nespus să-l văd, pe omulețul meu mic . Am fost surprinsă să văd cât de grele mi se păreau etapele de creștere ale lui David, cât de tristă sau obosită eram în unele momente, cât de provocatoare mi s-a părut diversificarea sau renunțarea la pampers ori suzetă, și cât de detașat le privesc acum. Continue reading →

Activități pentru copii de grădiniță: Ce jocuri și fișe educative face David la 5 ani

Teoretic, orice părinte știe că un copil de grădiniță învață să coloreze, să picteze, învață numerele, literele, își îmbogățește vocabularul și acumulează cunoștințe noi din diverse zone de interes. Practic, este destul de greu să-i organizezi un program zilnic similar cu cel de la grădiniță, în care copilul să îmbine activitățile educative cu joaca și socializarea. Excepție face poate atunci când tu ești educator și știi foarte bine programa educativă sau dispui de foarte mult timp la dispoziție pe care să-l folosești în acest scop.

Dată fiind situația în care ne aflăm cu toții, un lucru e cert: E greu frate! Cel puțin așa ar spune David și tind să îi dau dreptate. Continue reading →

Păsările Dintr-o Bună Zi. Patru mii de kilometri în compania unor apucați…

carte pasarile dintr-o buna zi

M-am oprit din tot ceea ce făceam pentru a scrie despre această carte. Nu am mai avut timp în ultimul timp să scriu pe îndelete despre cărți, ci doar să fac mici recomandări pe pagina de facebook. Dar, acum mi-am făcut timp. Probabil pentru că iubesc păsările sau poate că povestea cărții m-a răscolit. Și mai probabil e faptul că această carte mi s-a părut foarte potrivită pentru contextul actual în care ne aflăm cu toții și o văd o lectură #mustread pentru copii și adolescenți. Continue reading →

Dragă mămică, îți recomand din inimă să ai un hobby

hobby mamica

Viitoare sau deja mămică, știu că timpul pare că nu îți mai aparține. Știu că simți că tot ceea ce făceai înainte pentru tine s-a dus undeva departe, într-un loc de lume de unde nu-l mai poți lua înapoi. E absolut normal ceea ce simți. Dar, îți voi spune foarte direct: nu trebuie să te afunzi în acest gând, nu trebuie să te lași pradă tristeții. E foarte ușor să te lași pradă sentimentului de posomoreală și foarte greu să îți revii ulterior. Continue reading →

20 de filme dublate pentru copii pe care noi le-am văzut de cel puțin 5 ori

emoji film

Facem floricele de porumb și ne așezăm pe canapeaua gri din living. Lui David nu-i ia mult să se dea jos și să se întindă pe covoul pufos din fața televizorului. Rocky nu rezistă și în câteva secunde este fix lângă el. Stau amândoi unul lângă altul, ca doi spectatori relaxați în sala de cinema. În funcție de filmul pe care îl vedem, lucrurile se întâmplă în felul următor: David fie râde, se distrează teribil și repetă replicile amuzante, fie se apropie de mine cu lacrimi în ochi. Îl iau în brațe, stăm lipiți câteva secunde, nu durează mult, altă scenă din film și fiecare se întoarce la locurile lui.

Scena pe care v-am descris-o s-a repetet de multe ori, la multe dintre filmele pe care vi le recomandăm mai jos. nouă ne-au plăcut enorm pentru că fiecare dintre filmele menționate are un mesaj puternic. Din unele copilul învață să fie curajos (așa cum învață micuțul Arlo în Bunul Dinozaur), în timp ce din altele învață ce înseamnă pierderea unei persoane dragi (Dumbo). Unele sunt foarte amuzante și au replici care te fac să râzi în hohote (Emoji), în timp ce altele te emoționează până la lacrimi (Ferdinand). Continue reading →

Răbdarea, lecția pe care universul ne-o dă nouă, umanității

Am avut intenția să fac un filmuleț pe youtube pentru că îmi era mai ușor și mai rapid. Adică voiam să vorbesc 15 minute împreună cu David despre o carte pe care o citim seară de seară, de mai bine de o săptămână, și care pe mine m-a făcut să mă gândesc serios la subiectul despre care am ales să vorbesc acum: RĂBDAREA. Pentru că DA, nu mai avem RĂBDARE  Noi toți, oamenii, am devenit obsedați de viteză, de rapiditate, de evoluție. Pentru că ea, natura, își respectă cursul firesc. 

Cartea despre care vă spuneam se numește Erus și Valea Răbdării și este minunată! Are un mesaj atât de frumos că eu, adult fiind, îl savurez cu fiecare pagină. Este vorba despre un băiețel pe nume Erus care învață că lucrurile trebuie să se întâmple într-un timp al lor, la momentul potrivit, că nu poți grăbi natura să fie așa cum vrei tu, că trebuie să ai răbdare. Sau poate că poți, dar apoi apare reversul medaliei. Și ceea ce mi se pare interesant este că se aplică exact vremurilor în care trăim, inclusiv situației mondiale în care ne aflăm ACUM. Continue reading →

Darul de a fi mamă și un alt fel de dar

Copilăria mea a stat sub asediul multor frici. Frici care stau bine ascunse și în prezent și care uneori ies la iveală în diverse moduri. Pe unele reușesc să le descopăr, să le înțeleg, să le înving, pe altele nu, și sunt convinsă că își fac de cap cum știu ele mai bine. Pe una dintre aceste frici am capturat-o. Este a fost frica de a da naștere unui copil. O preluasem de la mama care ne spusese nouă, celor 4 fiice ale ei, în linii mari desigur, pentru că nu exista o comunicare deschisă pe vremea aceea cu privire la sexualitate și lucruri de acest gen, despre cât de dureroasă, traumatizantă și neplăcută este nașterea. Am crescut cu această frică așa cum am crescut cu ideea că barza este cea care aduce copiii pe lume. Și frica de a naște a intrat adânc în colțurile ascunse ale minții mele și a crescut la loc călduț ca aluatul în cuptor, odată cu trecerea anilor. Mama la rândul ei cu siguranță primise moștenire această frică de la mama ei și o transmisese mai departe fără să știe și în mod clar fără să vrea, așa cum din păcate cred că se întâmplă în continuare în alte relații mamă fiică și cu multe alte frici transmise de către părinți copiilor. Continue reading →

Super David la 5 ani ️🎉

Îi plac roboții, jocurile de societate, jocurile Lego pe consolă, dinozaurii și mai ales eroii. Eroi cu super puteri care se luptă pentru binele omenirii. Despre „omul meu mic” este vorba, David care a împlinit 5 ani. Și cum tradiția blogului este să îi dedic un articol în fiecare an de ziua lui, moment în care îmi aștern gândurile despre un alt an petrecut împreună, nici anul acesta nu o să fac excepție, chiar dacă vine cu o mică întârziere și nu cu foarte multe rânduri scrise.

Am spus-o și din fericire o pot spune în continuare că David e un partener minunat de ”călătorie” pe care noi o numim viață. Nu știu cum va fi peste câțiva ani, dar acești 5 ani alături au fost tare frumoși. Și nu spun asta ca să credeți că totul a fost roz ca într-o poveste cu zâne și unicorni, ci vreau să spun că a fost mai degrabă un fel de poveste cu eroi, exact ca în jocurile lui, în care trebuie să te lupți, să depășești obstacole, să accepți provocări, pentru a evolua permanent și pentru a trece la un alt nivel. Continue reading →

Nu-ți lua un câine (sau copilului tău) dacă nu ai citit și aceste rânduri

caine de apartament

Pe câinele nostru îl cheamă Rocky. În curând, se vor împlini 2 ani de când face parte din familia noastră. Pentru că da, el este un membru cu drepturi (aproape) depline, așa cum scriam acum multă vreme. Mi-am propus de ceva timp să povestesc experiența noastră cu Rocky și pentru că acum a venit timpul vreau să vă spun de ce cred eu că este important să citiți aceste rânduri, înainte de a vă cumpăra un animal de companie, în mod special un câine.

Știu că, atunci când se decid să-și ia un câine, mulți se gândesc doar la lucrurile frumoase și își oferă argumentele pe care vor ei să le audă, cum că: este un animal drăgălaș, se obișnuiește copilul cu animalele sau după caz scapă de frica față de ele, are copilul un partener de joacă mai ales dacă nu mai are frați, fac o faptă bună salvând un suflet care avea nevoie de o casă… Și pe bună dreptate, chiar este frumos! Însă, nu e doar atât. Continue reading →

1 2 … 30
Website Built with WordPress.com.