Daca e cu soare e si cu parc, fotbal, inghetata

Cam toata saptamana trecuta ne-am petrecut-o in parc. Am zis pas la toate activitatile de interior ce ne-au tinut ocupati pe timpul rece si am iesit  golasi ca niste pui tocmai iesiti din gaoace. Ca e asa bine primavara sa simti caldura soarelui direct pe piele si vantul in par, sa mirosi zarzarii proaspat infloriti si sa atingi primele fire ale ierbii. Cu casa vraiste, am iesit afara fara nici o urma de remuscare. Ba dimpotriva, am avut zambetele cu noi de fiecare data. Continue reading

Mami citeste: Mami, tati, ma auziti? de Jacques Salome

Tu iti auzi copilul? Nu ma refer la sunetele pe care le emite, ci la mesajul care se afla dincolo de plans, manifestari fizice, cuvinte.

Intrebarea care da titlul acestei carti este cea care mi-a starnit interesul, pentru ca parintele din mine s-a sesizat automat si a raspuns impulsiv “Da, bineinteles!” dupa care, a stat si s-a gandit. Continue reading

Andrei Alexandru, fericirea surorii mele

Filosofii spun ca fericirea e acea stare de bine, de emotie pozitiva, de liniste interioara, de acceptare, de iubire, de bucurie, pe care orice fiinta umana o doreste. Ei spun ca e ceea ce cautam cu totii, scopul suprem al fiintei umane. Intr-adevar se vorbeste mult despre fericire, se compun versuri despre ea, se fac urari, o cerem cu ardoare Divinitatii.

Dar oare cati dintre noi stim sa o recunoastem!? Cati dintre noi stim sa o primim cu adevarat!? Cati dintre noi stiu sa renunte la gandurile mintii si ii permit inimii sa se umple de bine si frumos!? Cati dintre noi acceptam ca e doar o stare de moment care trece pentru ca altfel nu am sti ce inseamna!? Continue reading

De ce incurajez plansul baiatului meu

Mamiii, si Dabid a pans!”, imi zice omul meu mic intr-una din zilele trecute.

Cand puiule?” l-am intrebat eu scotandu-mi capul de sub perna uda.

A uat Maa matina“, raspunde el, amintindu-mi de vizita prietenei mele cu fetita ei.

Ii explic iar care a fost situatia atunci si ii spun ca il inteleg ca a fost suparat. Si ma face sa zambesc. Continue reading

Jocuri care fac si mama fericita

Nu stiu altii cum sunt, dar noi ne jucam mult. Foarte mult chiar. In 99,9 % dintre cazuri ne jucam unu’ la unu’, pentru ca omului mic nu ii place sa se joace singur. E normal pana la urma, are abia doi ani, asa ca eu raman partenerul lui de joaca de incredere in cea mai mare parte a timpului. Insa, nu toate jocurile imi fac placere. Pe unele le joc doar pentru ca stiu ca lui David ii plac desi pe mine ma plictisesc ingrozitor, ca fotbalul sau cursele cu masini.

Copilul din mine vrea si el partea lui de joaca, de amuzament, de participare efectiva, nu doar de suport sau simplu executant. Asa ca am gasit cateva care imi plac si mie. In general sunt jocuri de creatie sau activitati care imi aduc aminte de copilarie. Continue reading

Ce am aflat pana acum despre educatia Montessori

Trebuie sa ajutam copilul sa actioneze singur, sa voiasca singur, sa gandeasca singur; aceasta este arta celor ce aspira sa slujeasca spiritul” acesta este crezul dupa care Maria Montessori si-a ghidat cercetarile si munca sa devotata in slujba copiilor.

Anul trecut, am aflat intamplator de filosofia montessoriana, intr-o discutie cu nasa mea, care lucreaza in sistemul de invatamant din SUA si care urma la vremea respectiva o specializare Montessori. (Mersi nasa!)Era prima data cand auzeam acest cuvant, pe care initial nu am reusit sa il retin. Mai apoi m-am intalnit in mod fortuit cu el in mai multe randuri si mi-am amintit de el: am auzit parinti care cautau o gradinita montessori, am vazut jucarii de inspiratie montessoriana, am dat peste carti care recomandau metode de educatie Montessori. Am citit articole care sustineau, dar si articole care combateau educatia montessoriana, fiecare explicand motivul adeziunii sau al ne-adeziunii lor. Continue reading

Gandurile care imbraca tacerea dor cel mai tare

De cand s-a nascut omul meu mic, am ales sa scriu despre momentele noastre frumoase, pentru ca de ele vreau sa-mi amintesc. Asta nu inseamna ca uratul, greul, fricile, anxietatile nu exista. Au locul lor in coltul intunecat al mintii mele si obisnuiesc sa-si faca de cap din cand in cand si sa-mi tulbure gandurile. De cele mai multe ori, scap de ele prin plans. Alteori, vorbind cu oamenii mei de suflet: sora mea geamana si sotul meu.

De cand s-a nascut el, o latura a mea a inflorit spectaculos asemeni florilor de primavara. O parte a sufletului meu despre care banuiam ca exista dar habar nu aveam ce inseamna. Continue reading

O primavara imbracata in soare, flori si multe zambete

Am intampinat primavara asa cum se cuvenea: cu flori la pervaz, cu ferestrele larg deschise si cu multe zambete. Ne-am baut laptele si cafeaua cu aroma de ciocolata, am pictat copaci infloriti, am ascultat muzica vesela si am dansat, apoi am iesit afara imbracati lejer, asa cum asteptam de multa vreme. Fara caciuli si geci groase, pregatiti sa fim mangaiati de soarele cald si cu parul imbaiat de vant.

Ne-am zambit unul altuia, am zambit copiilor din parc, am zambit soarelui care ne-a insotit pe toata durata plimbarii. Am primit toata energia frumoasa din urarile persoanelor dragi si am trimis inapoi gandurile noastre bune.  Continue reading

Bucurie in culori

David se aseaza sfios pe scaunul colorat de la o masuta rotunda dintr-un magazin de jucarii. Ne zambeste ca si cand ar avea nevoie de confirmarea noastra. Ii transmitem printr-un zambet ca e in regula. Se uita la fata colorat costumata care tocmai si-a deschis geanta si pune pe masa alaturata cutiutele cu acuarele, un manunchi de pensule si doua pahare pline cu apa. Ea il vede si ii spune sa se apropie.

Buna, eu sunt Mimi! Pe tine cum te cheama?

David zambeste emotionat. Cateva secunde de liniste. Se uita la mine. Ii sar in ajutor si spun eu cum il cheama 🙂 Continue reading

1 2 15