Mami citeste

10 cărți superbe cu care mi-am început anul și marea mea provocare literară din 2019

Țin să vă mărturisesc un gând pe care l-am avut într-una dintre serile trecute, l-aș numi chiar o provocare și tine doar de mine să o depășesc! Mi-am propus să citesc în acest an 50 de cărți. Nu știu dacă voi reuși, până atunci un lucru îl știu clar: cu cât citesc mai mult, cu atât mă dezvolt mai mult și mă apropii cu fiecare pagină de persoana care îmi doresc să fiu.

Lucrurile se complică pentru că intervin responsabilitățile zilnice, jobul, treburile casnice, dorința de a petrece timpul liber cu David și cei dragi, de a călatori și de a-mi construi amintiri frumoase. Așa că timpul nu îmi e un prieten foarte bun în ultima vreme, dar cu toate acestea, mă împrietenesc cu el și fac în așa fel încât să profit de fiecare moment liber pe care îl am citind. Continue reading

Cărțile care m-au hrănit în 2018

Dacă până de curând vă povesteam despre cărțile care mi-au plăcut, acum vreau să vă împărtășesc gândurile mele despre cărțile care m-au învățat. Pentru că atunci când o carte îți place, înseamnă că fie emite niște idei care sunt în acord cu ceea ce gândești hrănindu-ți de fapt egoul, fie pur și simplu nu te solicită, nu te provoacă să îți pui întrebări legate de existența noastră pe acest pământ, despre credințele noastre, valorile noastre.

Atunci când o carte te învață, înseamnă că sapă efectiv în tine, că te pătrunde în colțurile cele mai adânci ale minții, că scoate la iveală frici, neputințe, dureri sau probleme nerezolvate, că te provoacă să găsești alte trasee mentale decât cele stabilite inițial la școală, de familie, de societatea în care trăim.

Eu sunt bucuroasă că am citit ceva cărți anul trecut, cărți care mi-au plăcut, cărți care m-au învățat și mai ales m-au hrănit din punct de vedere emoțional. Vi le spun imediat, în speranța că o să vă inspire și pe voi dacă aveți nevoie de o nouă provocare de lectură pentru acest an. În cazul în care le-ați citit tare mult mi-ar plăcea să-mi lăsați un gând despre ele și mai mult să-mi dați idei de noi cărți pe care să mi le pun pe lista din acest an. Ordinea în care scriu despre ele este strict aleatorie:

Nu o să mai menționez aceste 9 cărți care mi-au răscolit sufletul, am scris deja despre ele.  Continue reading

Mami citește: Trei etaje, Eskhol Nevo

Timp de 10 ani, poate chiar mai mult, am locuit la etajul 3 al unui bloc din București. Un lucru absolut normal pentru mulți dintre cei care locuiesc în orașe, suspendați în aer, la o distanță mai mare sau mai mică față de pământ. La etajul al treilea al blocului meu, mai locuiau încă 3 familii, două femei singure, în apartamentele cu două camere, și un cuplu în apartamentul cu 3 camere. Toți vecinii erau pensionari, respectiv una dintre cele două doamne, profesoara de matematică, a ieșit la pensie în decursul șederii mele acolo, an în care a și decedat, spre ironia sorții, pentru că așa cum mulți afirmau, spera să urmeze și perioada ei de liniște. Continue reading

Ce ai face dacă nu ți-ar fi frică?

Citisem în diverse ocazii despre faptul că oamenii sunt rezistenți la schimbare. Și că, în majoritatea cazurilor, creierului nostru îi plac căile bătătorite, lucrurile familiare, rutina, că ne place practic să stăm într-o zonă de confort. Este un lucru absolut normal dacă ne gândim că organismul nostru este astfel programat cu mecanisme care să-l mențină în anumite limite, precum glicemia, tensiunea arterială, nivelul hormonal. Orice schimbare care apare în organism, pozitivă sau negativă, este percepută ca o situație de criză și are nevoie de o perioadă de acomodare.

Mie mi se întâmplă adesea atunci când “ceva” se schimbă să simt teamă și corpul meu are grijă să-mi transmită acest lucru. Și în acel moment, nu fac decât să-mi canalizez toată atenția către mine și ce simt în legătură cu asta și mai puțin pe schimbarea în sine. Am realizat în timp că toată această stare de neliniște pornește din frică. Continue reading

9 cărți de răscolit sufletul

Există ceva, în interiorul meu, care mă face să vreau să citesc în permanență. Nu cred că e doar pasiune pentru lectură, ci simt mai degrabă un fel de nevoie acută de nou, de cuvinte, de expresii stilistice și metafore care îmi hrănesc creierul, și mintea, și sufletul. Așa că sunt mereu în căutare de cărți noi, provocatoare, care să-mi satisfacă această plăcere (ne)vinovată.

O perioadă de timp, cât am stat cu David acasă, am citit multe cărți de parenting. Am scris despre ele și despre ajutorul lor, despre faptul că, Cărțile de parenting nu te spală pe creier, (scuzați-mi vă rog cacofonia) ba dimpotrivă te ajută enorm să înțelegi ce se întâmplă cu copilul tău în anumite momente din viață, de ce se întâmplă și cum să le faci față, am povestit în diverse articole despre relația cu David despre sfaturile specialiștilor, mai clar spus, al oamenilor care și-au dedicat timp și efort din viață pentru a analiza ce și cum le e mai bine copiilor. Continue reading

Mami citeste: Coaja de nuca, Ian McEwan

Aproape 39 de saptamani ai stat in pantecul meu, ai crescut din si in trupul meu, am trait la unison, zile intregi de bine, amestecate cu zile intregi de a nu fi bine. 39 de saptamani presarate cu tot soiul de temeri. 39 de saptamani in care inimile noastre s-au acordat si au batut din ce in ce mai puternic. 39 de saptamani in care m-am rugat sa fii sanatos si sa cresti puternic. 39 de saptamani in care ti-am vorbit despre noi. 39 de saptamani in care ti-am spus ca te iubesc si ca abia astept sa te cunosc.” E scurta mea marturisire despre perioada sarcinii, o perioada amestecata cu tot soiul de emotii pozitive si mai putin pozitive, perioada in care m-am tot intrebat daca David ma aude cand ii vorbesc, daca simte bucuria mea, daca lacrimile mele de tristete il ranesc, daca ii e bine acolo?  Continue reading

Tetralogia Elenei Ferrante, patru carti de rascolit sufletul pe care le recomand din suflet

Pe final de an, am terminat de citit 4 carti, intr-un ritm alert, demn de maraton. Nu ca m-ar fi obligat cineva, ci pur si simplu pentru ca nu rezistam sa nu aflu ce urma. Imediat ce David adormea, se juca cu tatal lui sau se concentra singur la ceva, imi luam telefonul si citeam. Povestile de viata scrise de Elena Ferrante m-au facut dependenta de ele. Modul natural in care scrie, firul invizibil cu care te leaga parca de viata personajelor ei, m-au tintuit multe ore acolo in lumea descrisa de ea in cuvinte si imaginata de mine in culori personale.

Si pentru ca in ultima perioada am avut multe nopti cu insomnie, aceste ebook-uri au fost salvarea mea. Atat de tare m-a prins prima carte Prietena mea geniala incat pe celelalte trei le-am cumparat ca si hipnotizata: Povestea noului nume, Cei care pleaca si cei care raman si Povestea fetitei pierdute. Continue reading

Mami citeste: Creierul copilului tau, de Daniel J Siegel si Tina Payne Bryson

Nu mi-am dorit niciodata sa schimb ceva la copilul meu. In fiecare etapa a dezvoltarii lui, indiferent de ce greu aducea, am incercat sa inteleg si sa accept situatia in cauza. Nu a fost usor deloc. Cand am simtit ca nu mai pot duce, m-am pus pe cautat ajutor. Cel mai la indemana pentru mine s-au dovedit a fi cartile de parenting. Si mi-au fost de ajutor mai mult decat as putea vreodata exprima in cuvinte.

Atunci cand a inceput sa ne loveasca, pe la vreun an, am gasit cartea Lacrimi si crize de furie despre Aletha Solter care pe mine m-a ajutat sa-i inteleg reactiile impulsive si nevoia de a plange. Nu facea la modul propriu-zis crize de furie, insa era si este in continuare impulsiv. Iar impulsivitatea lui, manifestata atunci cand ceva nu se indeplinea conform dorintei lui, se finaliza de fiecare data cu o palma. Continue reading

Mami citeste: Copilul tau cum se joaca? Sophie Marinopoulos

Cartea Copilul tau cum se joaca? Interpretari psihologice ale jocului de Sophie Marinopoulos m-a intors in timp, cam cu un an si ceva in urma, cand David era un bebelus dornic de joaca iar “Cucu-Bau” rasuna din plin in toata casa. Nu stiam atunci ca acest joc aparent banal este un joc terapeutic, din categoria jocurilor simbolice, care il invata pe David sa-si formeze in minte reprezentarea mea ca simbol si sa pastreze aceasta imagine atunci cand nu sunt langa el.

Cu fiecare capitol parcurs, cu fiecare joc reamintit, mi-am adus aminte cu mare drag de diferite momente din trecut si m-a ajutat sa-mi confirm ceva ce simteam chiar dinainte de a citi carti de parenting: ca un copil are nevoie de multa joaca si de prezenta iubitoare a parintilor pentru a creste sanatos emotional. Dar, recunosc ca am avut o usoara parere de rau fiindca nu am citit-o mai devreme, chiar dinainte de a naste pentru ca sunt convinsa ca in anumite situatii as fi reactionat diferit, as fi fost poate mai rabdatoare, mai dornica de joaca, mai prezenta in momentul acela. Continue reading

Mami citeste: Crestem impreuna. Libertate si bucurie in relatia parinte-copil, de Naomi Aldort

Orice parinte ar renunta bucuros la a se mai lupta cu propriul copil, la a-l mai certa, ameninta, pedepsi, orice parinte ar dori sa-l determine sa comunice si sa coopereze, daca ar sti cum sa procedeze. Aceasta este dorinta oricarui parinte. Aceasta este dorinta mea. Aceasta cred ca e si dorinta ta cel care citesti, nu-i asa? E dorinta universala a parintilor.

Insa, toti vrem solutii rapide, pe moment, care sa aiba efect instant intr-o situatie de criza. Face copilul o criza de furie, taman in mijlocul magazinului, vrem ACUM o solutie minune! Se cearta cu fratele mai mare care nu imparte jucaria, vrem imediat o metoda de impacare! Vine de la scoala furios, vrem sa ne povesteasca totul cu lux de amanunte si rapid sa-i treaca supararea! Continue reading