Copilul se naste fara un concept despre el insusi. Pana la varsta de trei ani, fiecare idee, fiecare sentiment, fiecare atitudine este asimilata si va deveni parte fundamentala a modului in care el se percepe in raport cu lumea din jur. Aceste convingeri vor deveni mai tarziu parte importanta din credintele lui, din realitatea lui. Tot ceea ce un adult va gandi, va spune, va face va fi determinat de conceptul de sine integrat in copilaria timpurie.

Copilul nu se naste cu frici, exceptie face frica de a cadea si frica de zgomot. Cel putin asa am citit, eu la copilul meu am observat si observ in mod special frica de zgomot. Toate celelalte temeri, frica de straini, de apa, de insecte, de animale si multe altele, ii sunt inoculate treptat de cei din jur, parintii, fratii, bunicii etc. Daca un copil creste intr-un mediu in care se simte iubit, apreciat, incurajat, sprijinit si acceptat, indiferent de ceea ce face, copilul va deveni un adult increzator. Credinta lui despre sine va fi ca este un om valoros, care merita sa fie iubit, care merita sa primeasca lucruri frumoase de la viata. Continue reading →