Tag Archives: mindfulness

Depinde cum privești și ce alegi să vezi

Când te implici cu toată ființa ta în ceea ce faci, când alegi să dai la o parte vălul superficialității, când realizezi că multe vorbe nu au miez ci pur și simplu sunt spuse ca să hrănească egoul celui care le aruncă, ajungi să înțelegi că greșeala și succesul vin la pachet, că ambele victoria și înfrângerea sunt necesare, că bucuria și tristețea sunt legate între ele cu un cordon nevăzut, indestructibil. Indiferent de tipul de relație, dar cu precădere în relația părinte – copil, balanța nu va înclina prea multă vreme spre un singur taler.

Un copil plânge în fața mea, la una dintre casele supermarketului de unde obișnuiesc uneori să îmi cumpăr mâncare în pauza de prânz de la job, în timp ce mama nu îi permite să ia din punga de cumpărături dulcele promis pentru că e grăbită să bage totul mai repede în plase. Ce aleg să văd, cum anume privesc situația aceea? Continue reading

Advertisements

Stropi de iubire

V-ati intrebat vreodata, cum ar fi viata noastra daca nu ar exista iubire? Cum ar arata oamenii, casele, orasele? Cat de arid ar fi pamantul pe care il locuim? Am inceput gresit, adresandu-va o intrebare? Poate ca ar fi trebuit sa va povestesc de ce nu am mai scris de asa multa vreme sau poate ca ar fi trebuit sa va cer scuze pentru ca nu v-am facut o urare frumoasa la inceput de primavara celor care ne cititi si ne-ati intrebat ce mai facem.

Viata noastra s-a schimbat. S-a schimbat pentru ca asa era firesc sa se intample, ne-a scos din ritmul cu care eram obisnuiti si ne-a provocat sa incepem o alta etapa. Continue reading

Odata ce am devenit mama

Odata ce am devenit mama, am inceput sa ma analizez, zi de zi. Si s-au scurs aproape 3 ani, o perioada tare frumoasa, dar plina de provocari inerente in care m-am pus periodic sub lupa. M-am intors pe toate partile, m-am scotocit, m-am dezbracat de ganduri. Dupa fiecare introspectie trageam linie si faceam un bilant.

Odata ce am devenit mama nu am lipsit nicio noapte de acasa (fara el), nu am fost niciodata plecata mai mult de cateva ore, am fost mereu langa copilul meu de cand s-a nascut. A fost o alegere pe care am acceptat-o cu tot sufletul, pe care am simtit-o ca fiind cea mai buna. Cea mai buna pentru el, cel care a ocupat locul 1 in viata mea, dar nu intotdeauna cea mai buna pentru mine. Continue reading

Gandul lui Decembrie

Acum o saptamana si ceva mi s-a stricat telefonul, cateva zile laptopul a fost pe bara, masina de spalat are zile cand porneste zile cand nu, masina noastra da semne ca nu mai e la prima tinerete. E in firea lucrurilor ca lucrurile insele sa se strice. Si noi ne mai defectam uneori si avem nevoie de reparatii, un plasture pe o julitura, un antiviral intr-un episod de raceala, o vitamina cand energia ne paraseste. Ne defectam si atunci cand simtim ca ne-au parasit toate promisiunile si gandurile de bine, cand vorbele blande si rabdarea au fugit de la noi, cand parca tot ce a ramas in noi sunt ramasite de fericire. Continue reading

Impreuna suntem mai bine

Si tu cauti permanent sa-ti fie bine la fel cum caut si eu. Sa stii ca nu e o intrebare, pentru ca sunt sigura ca asa este. Si mai sunt convinsa ca lucrul care ieri te facea fericita astazi nu te mai bucura, nu te mai implineste, nu iti mai ajunge. La fel de sigura sunt ca singura nu poti fi fericita, ca ai incercat sa arati multumire de sine, ca ai incercat sa fii tare, insa sufletul tau singur tanjea dupa companie.

Ai intalnit vreodata pe cineva care aproape din prima clipa a inceput sa vorbeasca despre el? Ai auzit ce avea de spus? Ai ascultat cu inima si mai putin cu mintea? Continue reading

Ti-ai folosit bine timpul de ieri? Nu-l rata pe cel de azi!

Numar secundele pana cand cafeaua e gata, minutele pana cand copilul se trezeste, orele in care sotul e la job. Calculez timpul petrecut in parc, procesarea platii in supermarket, nerabdarea din trafic. Calculez zilele pana cand vine weekendul, saptamanile pana cand se mai implineste ceva la casa cea noua, lunile cand voi spune “La multi ani!” unui an nou. Masor timpul la fiecare secunda, il adun si il scad doar doar sa iasa asa cum cred eu ca e mai bine.

Existenta noastra a tuturor e conditionata de timp zi de zi. Si e normal. Asta e societatea in care traim. Insa, am impresia ca prea putin reflectam la ce da cu adevarat sens vietii noastre si prea mult la cat si in cat timp am realizat. Cel putin eu asta fac, sau bine bine zis asta nu fac. De fiecare data imi aduc aminte seara, dupa ce David adoarme, cand ma gandesc la ce am facut in ziua respectiva si mi se pare ca nu prea am facut mare lucru sau ca am facut prea putin din ce mi-as fi dorit, ca as fi putut sa fac mai mult sau mult mai bine “daca”. De prea putine ori ma gandesc ca ceea ce am facut e bine, ca e suficient. Continue reading

Opreste-te o clipa si respira!

Opreste-te o clipa si zambeste-i soarelui, asculta vantul cum suiera printre ramuri dezgolite, priveste curcubeul de frunze uscate si respira adanc. Inspira cu voluptate aerul racoros de toamna si pastreaza-l cu zgarcenie in tine cat poti de mult, lasa-l sa iasa doar atunci cand simti ca te-ai umplut de bine.

Opreste-te o clipa din alergat dupa bani, din strigat dupa hoti, din mustruluit copii, din judecat semeni. Aduna in tine liniste si iubire si tine-le macar pentru un timp, ofera mai mult decat ceri macar pentru o clipa.

Opreste-te o clipa si aduna amintiri cu oameni dragi care sa-ti fie balsam peste rani, aduna zambete care sa-ti fie medicament pentru inima! Continue reading

Lupta-sau-fugi, cand fuga e mai sanatoasa

Toamna aceasta a inceput cam urat pentru noi. De vina nu a fost vremea de afara, insa sigur a contribuit si ea putin, ci doua episoade de diaree la David, intercalate de o raceala cu multi muci si varsaturi, eruptia ultimului rand de masele toate la unison, o lunga perioada de lipsa a poftei de mancare. In ciuda faptului ca am racit si eu odata cu el, am depasit mult mai usor decat ma asteptam. Insa, toata perioada aceasta si trecerea parca prea rapida la vremea mohorata si rece recunosc ca m-au stresat. Nu mai vorbesc de agitatia legata de casa cea noua si dificultatile inerente care apar in timpul unei amenajari.

Lucrurile insa s-au rezolvat, in sensul ca David a scapat de raceala si de diaree, in plus i-a revenit si pofta de mancare, dupa multe luni de mese cu mofturi. Totusi, toata situatia asta “bolnavicioasa” mi-a dat de gandit asupra starii mele de calm. Sau mai bine zis asupra gestionarii starii mele de agitatie in situatii de stres. Am remarcat ca ma enervez prea usor, ca linistea mea dispare prea repede, ca uit instant de rabdare, atat de necesara in relatia cu David, mai ales in momente de acest gen. Si fara rabdare in relatia cu un copil mic, e grav, pentru ca… adio cooperare, adio intelegere. Continue reading

Cand o sa ma fac mare…

In copilarie, mi se parea ca timpul trece mult prea greu si asteptam cu nerabdare sa treaca zilele mai repede. Imi amintesc ca intotdeauna asteptam ceva: ziua de nastere, vacanta, inceperea scolii, o sarbatoare anume. Si cand momentele respective veneau, parca nu ma mai bucuram atat de tare, parca o parte din bucurie se consumase in toata asteptarea aceea. Obisnuiam ca toate dorintele si lucrurile frumoase sa le plasez in viitor, asteptand… Credeam ca tot ceea ce urma sa vina are sa fie mult mai bun, mult mai frumos.  “Cand o sa ma fac mare” promitea ca le indeplineste pe toate. Continue reading