Are doi ani si adora sa stea in curtea bunicilor de la tara. Iese afara de la prima ora a diminetii si mai intra seara la lasarea intunericului. Exceptie face somnul de pranz, cand doarme frant trei ore. Pentru David, viata in curtea bunicilor de la tara este in continuare o experienta senzoriala. Pentru ca ii place sa asculte ciripitul de pasari si cantatul de cocosi, sa simta firele proapete ale ierbii cum ii gadila bland palmele, sa adune in pumnii sai mici pietre diverse si sa sfarme bulgari de pamant, sa guste din firele de ceapa si salata, sa miroasa flori si sa simta vantul cum ii mangaie parul.

In luna aprilie am stat o saptamana la bunici, inceputul lui Mai ne-a prins in acelasi cadru rustic. Asa ca timp de mai bine de doua saptamani, doua manute agile si doua picioruse zburdalnice au explorat fiecare colt de curte. Continue reading →