Tag Archives: Ganduri de mama

Când va fi timpul?

Atunci când jobul tău este să scrii, zi de zi, multe ore pe zi, timpul de a scrie pentru tine, pentru sufletul tău, dispare. Nu mai ai energia, răbdarea, dorința de a-ți așterne gândurile în scris deși, tu știi cât de bine îți face. E oarecum la fel cu bucătarul unui restaurant care, după o zi lungă de petrecut printre mirosuri și gusturi diverse, alege să mănânce acasă un simplu sandviș cu cașcaval. E de înțeles!

Mi s-a întâmplat des în ultima vreme să încep să scriu și să mă pierd pe parcurs. Motive diverse. Deși, am multe ciorne offline cu o mulțime de gânduri, de momente petrecute cu David pe care aș vrea să le păstrez, să le recitesc după ce timpul trece, nu am reușit să le continuui, să le dau o formă finală. Și au rămas acolo, într-un spațiu pierdut. Continue reading →

Depinde cum privești și ce alegi să vezi

Când te implici cu toată ființa ta în ceea ce faci, când alegi să dai la o parte vălul superficialității, când realizezi că multe vorbe nu au miez ci pur și simplu sunt spuse ca să hrănească egoul celui care le aruncă, ajungi să înțelegi că greșeala și succesul vin la pachet, că ambele victoria și înfrângerea sunt necesare, că bucuria și tristețea sunt legate între ele cu un cordon nevăzut, indestructibil. Indiferent de tipul de relație, dar cu precădere în relația părinte – copil, balanța nu va înclina prea multă vreme spre un singur taler.

Un copil plânge în fața mea, la una dintre casele supermarketului de unde obișnuiesc uneori să îmi cumpăr mâncare în pauza de prânz de la job, în timp ce mama nu îi permite să ia din punga de cumpărături dulcele promis pentru că e grăbită să bage totul mai repede în plase. Ce aleg să văd, cum anume privesc situația aceea? Continue reading →

Despre te iubescuri, cand prea mult strica la fel ca si prea putin

De foarte curand, David a inceput sa ne spuna te iubesc. Mie mi-a spus prima pentru ca petrec cel mai mult timp cu el si m-a luat prin surprindere, pentru ca nu stiam cand va fi el pregatit s-o spuna. Recunosc ca inima mi-a luat-o la trap, ochii mi s-au umezit mai ceva ca lui Bambi, poate si un pic de tremurat de maini, insa m-am tinut tare ca a venit la pachet cu o imbratisare puternica de baiat de aproape 3 ani care se arunca mai ceva ca la resling. Ca sa fiu mai exacta, mi-a zis: “Mami te iubeeec toata ziua!” V-am zis da, ca m-a coplesit 🙂

Insa, nu despre emotiile mele exacerbate de mama vreau sa va vorbesc, ci despre ceea ce cred eu in legatura cu exprimarea iubirii, mai exact despre modul in care spunem TE IUBESC. Continue reading →

Te iubesc, orice ai face si orice as face!

Copilul se naste fara un concept despre el insusi. Pana la varsta de trei ani, fiecare idee, fiecare sentiment, fiecare atitudine este asimilata si va deveni parte fundamentala a modului in care el se percepe in raport cu lumea din jur. Aceste convingeri vor deveni mai tarziu parte importanta din credintele lui, din realitatea lui. Tot ceea ce un adult va gandi, va spune, va face va fi determinat de conceptul de sine integrat in copilaria timpurie.

Copilul nu se naste cu frici, exceptie face frica de a cadea si frica de zgomot. Cel putin asa am citit, eu la copilul meu am observat si observ in mod special frica de zgomot. Toate celelalte temeri, frica de straini, de apa, de insecte, de animale si multe altele, ii sunt inoculate treptat de cei din jur, parintii, fratii, bunicii etc. Daca un copil creste intr-un mediu in care se simte iubit, apreciat, incurajat, sprijinit si acceptat, indiferent de ceea ce face, copilul va deveni un adult increzator. Credinta lui despre sine va fi ca este un om valoros, care merita sa fie iubit, care merita sa primeasca lucruri frumoase de la viata. Continue reading →

In spatele unui zambet

Il privesc cum doarme, linistit si senin ca un inger. As vrea sa-l sarut, insa mi-e teama sa nu-l trezesc. Risc totusi si ii miros obrazul fin, dupa care ii fur un pupic scurt cat o bataie de ceas. L-as privi ore intregi, asa cum faceam si cand era bebelus. Ma linisteste si ma incarca de bine si de energie. Daca as putea sa-i ofer universul in dar, in clipa asta as face-o. Gandul de abnegatie dus la extrem nu salasluieste prea mult si fuge ca un las. Nu-i nimic, e normal, iubirea pentru el e insa tot acolo, nesfarsita, intacta si neconditionata.

Zambeste 🙂 Zambesc si eu automat ca raspuns la bucuria lui. Mai zambeste o data. Zambesc din nou si eu. Ce sentiment placut. Il tot privesc cum doarme si brusc imi amintesc de trecut. De starea de greata puternica din primele 3 luni, de refluxul gastro-esofagian cumplit de neplacut din ultimele 2 luni. Mda, imi amintesc, nu a fost o sarcina usoara, insa trebuie sa fiu recunoscatoare ca nici foarte grea n-a fost.

Pantecul meu s-a intins timp de 9 luni si i-a facut loc cu generozitate lui, primul meu copil. Imi amintesc de nastere. Uff, ce greu a fost. Continue reading →

Viata mea pe repede-nainte

Viata mea parca a luat-o la goana de cand am nascut. Perceptia mea asupra timpului s-a modificat atat de mult incat am impresia ca zilele si noptile sunt mult mai scurte decat inainte de a avea copil. De cate ori imi propun sa fac un lucru, rareori ajung sa-l termin la timp. Si daca il termin la timp il fac cu o viteza fantastica, de parca sunt intr-o alta dimensiune.

Oricat de frumoasa e viata de acum cu David langa noi, as minti sa spun ca nu am momente cand tanjesc dupa perioada de dinainte de a fi mama. Continue reading →

Miracolul din viata mea

manuta-davidDavid doarme linistit. Eu citesc o carte foarte interesanta despre trairea cuantica. Un citat de Albert Einstein imi capteaza maxim atentia si ma inspira. Sintetizeaza in cateva cuvinte filozofia mea de viata: „Exista doar doua feluri in care iti poti trai viata. Unul este ca si cum nu ar exista miracole. Celalalt este ca si cum totul ar fi un miracol.”

Aparitia lui David in viata mea mi-a intarit anumite convingeri despre viata, pe care le aveam de altfel, dar de care nu eram pe deplin convinsa. De cand s-a nascut el, am inceput sa vad viata intr-o stare de uimire, asemenea inocentei lui, sa explorez totul pe deplin constienta de ce este in jurul meu, sa traiesc in prezent. Sa ma bucur mai mult de aceea ce am.  Sa ma bucur mai mult de mine, de sotul meu, de oamenii dragi. Sa apreciez altfel lucrurile materiale, sa iert mai usor si sa iubesc mai mult. Continue reading →

Website Built with WordPress.com.