Tag Archives: bucuriile copilariei

Un brad de Crăciun și o moștenire pe care o transmitem mai departe

Jubilează de fericire la gândul că vom împodobi bradul. Este primul nostru brad natural de când suntem 3. Mirosul lui e fascinant, e un amestec de pădure, de iarbă, de crud. E atât de frumos, de purificator. Explozie înăbușită. Mi-aș fi dorit să rămână în mediul lui natural, însă aș minți să nu recunosc cât de tare îmi place aici, în casa mea. Pur și simplu îl ador. Și David e încântat de cât de maiestuos arată. Așteaptă cu nerăbdare să-l împodobească. Abia las cutia cu globuri din mână că o acaparează întru totul. Ia o decorațiune și se uită întâi la ea câteva clipe ca și când ar fi absorbit într-un alt timp. Chiar își aduce aminte pentru că îmi spune că sunt globurile de la garsonieră. Nu aș fi crezut. Primele raze de strălucire țopăie pe crenguțele verzi și țepoase și se strecoară tiptil prin toate încheieturile. Continue reading

Contează călătoria, NU destinația

Să fii trecut aproape 1 an de când David îmi cere să îi răspund la întrebări legate de existența lui, unde era el când eu eram mică,  dacă noi, părinții lui, am fost copii, de ce nu apare în anumite fotografii unde sunt eu și tati în vacanță sau la diverse evenimente, deși de mic obișnuia să se uite pe fotografii, să-i vadă pe nași care locuiesc departe, pe bunici sau pe verișori. Realizez într-adevăr că acum trece într-o nouă etapă de conștientizare a lucrurilor ce țin de viață și nașterea lui, așa că nu poate decât să mă bucure.

Ceea ce mi-a venit în minte să fac prima dată când m-a întrebat  dacă eu am fost bebeluș a fost să-i arăt albumele cu fotografii, din copilărie, dar și de la diverse evenimente, precum nunta. A fost fascinat și le-a răsfoit de atunci de zeci de ori.

Continue reading

Hai afara la zapada!

Ador prima ninsoare, cu albul el pur si mirosul specific de frig. Imi aduce aminte de copilarie, de joaca in zapada cu colegii de scoala, toti cu mainile inghetate si nasul rosu, insa cu zambete largi pe fata. De dimineata, cand am vazut ca a nins, l-am dus pe David in fata geamului de la balcon si i-am aratat zapada: “Pada” a repetat el dupa mine, ca si cand ar fi inteles despre ce e vorba. Cu siguranta nu-si mai aminteste el zapada de anul trecut cand avea doar 10- 11 luni. Continue reading