Ganduri de mama

Gandul lui Decembrie

Acum o saptamana si ceva mi s-a stricat telefonul, cateva zile laptopul a fost pe bara, masina de spalat are zile cand porneste zile cand nu, masina noastra da semne ca nu mai e la prima tinerete. E in firea lucrurilor ca lucrurile insele sa se strice. Si noi ne mai defectam uneori si avem nevoie de reparatii, un plasture pe o julitura, un antiviral intr-un episod de raceala, o vitamina cand energia ne paraseste. Ne defectam si atunci cand simtim ca ne-au parasit toate promisiunile si gandurile de bine, cand vorbele blande si rabdarea au fugit de la noi, cand parca tot ce a ramas in noi sunt ramasite de fericire. Continue reading

Advertisements

Impreuna suntem mai bine

Si tu cauti permanent sa-ti fie bine la fel cum caut si eu. Sa stii ca nu e o intrebare, pentru ca sunt sigura ca asa este. Si mai sunt convinsa ca lucrul care ieri te facea fericita astazi nu te mai bucura, nu te mai implineste, nu iti mai ajunge. La fel de sigura sunt ca singura nu poti fi fericita, ca ai incercat sa arati multumire de sine, ca ai incercat sa fii tare, insa sufletul tau singur tanjea dupa companie.

Ai intalnit vreodata pe cineva care aproape din prima clipa a inceput sa vorbeasca despre el? Ai auzit ce avea de spus? Ai ascultat cu inima si mai putin cu mintea? Continue reading

Ti-ai folosit bine timpul de ieri? Nu-l rata pe cel de azi!

Numar secundele pana cand cafeaua e gata, minutele pana cand copilul se trezeste, orele in care sotul e la job. Calculez timpul petrecut in parc, procesarea platii in supermarket, nerabdarea din trafic. Calculez zilele pana cand vine weekendul, saptamanile pana cand se mai implineste ceva la casa cea noua, lunile cand voi spune “La multi ani!” unui an nou. Masor timpul la fiecare secunda, il adun si il scad doar doar sa iasa asa cum cred eu ca e mai bine.

Existenta noastra a tuturor e conditionata de timp zi de zi. Si e normal. Asta e societatea in care traim. Insa, am impresia ca prea putin reflectam la ce da cu adevarat sens vietii noastre si prea mult la cat si in cat timp am realizat. Cel putin eu asta fac, sau bine bine zis asta nu fac. De fiecare data imi aduc aminte seara, dupa ce David adoarme, cand ma gandesc la ce am facut in ziua respectiva si mi se pare ca nu prea am facut mare lucru sau ca am facut prea putin din ce mi-as fi dorit, ca as fi putut sa fac mai mult sau mult mai bine “daca”. De prea putine ori ma gandesc ca ceea ce am facut e bine, ca e suficient. Continue reading

Opreste-te o clipa si respira!

Opreste-te o clipa si zambeste-i soarelui, asculta vantul cum suiera printre ramuri dezgolite, priveste curcubeul de frunze uscate si respira adanc. Inspira cu voluptate aerul racoros de toamna si pastreaza-l cu zgarcenie in tine cat poti de mult, lasa-l sa iasa doar atunci cand simti ca te-ai umplut de bine.

Opreste-te o clipa din alergat dupa bani, din strigat dupa hoti, din mustruluit copii, din judecat semeni. Aduna in tine liniste si iubire si tine-le macar pentru un timp, ofera mai mult decat ceri macar pentru o clipa.

Opreste-te o clipa si aduna amintiri cu oameni dragi care sa-ti fie balsam peste rani, aduna zambete care sa-ti fie medicament pentru inima! Continue reading

Lupta-sau-fugi, cand fuga e mai sanatoasa

Toamna aceasta a inceput cam urat pentru noi. De vina nu a fost vremea de afara, insa sigur a contribuit si ea putin, ci doua episoade de diaree la David, intercalate de o raceala cu multi muci si varsaturi, eruptia ultimului rand de masele toate la unison, o lunga perioada de lipsa a poftei de mancare. In ciuda faptului ca am racit si eu odata cu el, am depasit mult mai usor decat ma asteptam. Insa, toata perioada aceasta si trecerea parca prea rapida la vremea mohorata si rece recunosc ca m-au stresat. Nu mai vorbesc de agitatia legata de casa cea noua si dificultatile inerente care apar in timpul unei amenajari.

Lucrurile insa s-au rezolvat, in sensul ca David a scapat de raceala si de diaree, in plus i-a revenit si pofta de mancare, dupa multe luni de mese cu mofturi. Totusi, toata situatia asta “bolnavicioasa” mi-a dat de gandit asupra starii mele de calm. Sau mai bine zis asupra gestionarii starii mele de agitatie in situatii de stres. Am remarcat ca ma enervez prea usor, ca linistea mea dispare prea repede, ca uit instant de rabdare, atat de necesara in relatia cu David, mai ales in momente de acest gen. Si fara rabdare in relatia cu un copil mic, e grav, pentru ca… adio cooperare, adio intelegere. Continue reading

Marile minciuni nevinovate necesare in relatia cu copilul

De o vreme, de cand David nu mai e asa usor de “pacalit”, am inceput sa-l mint. Nu spun minciuni teribile din categoria “Daca nu esti cuminte vine politistul si te ia“. Nu, Doamne fereste. Sunt minciuni inofensive, spuse cu cele mai bune intentii de mama. Un fel de jumatati de adevaruri, care sa mai indulceasca putin situatia dificila in care ne aflam la un moment dat.

De exemplu, lui David ii place ciocolata. Neincadrandu-ma in categoria mamelor care nu dau copiilor ciocolata decat dupa ce-si fac buletinul, sau din Pasti in Craciun, obisnuiesc sa ii dau lui David o tableta o data, maxim de doua ori pe zi, in zilele in care cere. Pentru ca avem si zile in care nu cere absolut deloc, deci atunci nu sunt nevoita sa mint. Dar, in zilele in care mananca, nu vrea doar o data, vrea de cel putin 3 – 4 ori. Asa ca PAC apelez la o minciuna nevinovata ca sa-i potolesc pofta: “Imi pare rau, era ultima bucata!” sau “Nu mai avem dar il rugam pe tati sa cumpere si mananci diseara!” (seara cand vine tati deja a uitat) sau “Ce zici sa mancam un fruct magic care ne face dintii albi?Continue reading

Casa noastra, work in process

In ultimele doua saptamani, am invatat cum n-am invatat pana acum la un loc despre constructii si am facut zeci de kilometri in interiorul magazinelor de profil, am lasat cartile si site-urile mele preferate deoparte si nu am citit nimic altceva decat specificatii tehnice de finisaje incat daca le-as aduna la un loc ar depasi cu siguranta filele unui roman.

Am invatat despre lucruri despre care nu auzisem niciodata, cuvinte imposibil de pronuntat pentru mine (polipropilena sau boiandrug de caramida), am aflat ce materiale se folosesc pentru a construi un perete, ce izolatie e mai buna pentru parchet, cand se da cu amorsa sau ce adeziv de interior e mai bun. M-am lovit de prejudecatile barbatilor cand o femeie singura intreaba despre materiale de constructii. Am intalnit consultanti in magazine de renume care vand produse fara sa stie un minim de informatii despre ele.  Am facut zeci de masuratori, de calcule si am pus un milion de intrebari. Am cumparat materiale de care nu auziseram niciodata in viata noastra, dar si lucruri la care ravneam din momentul in care am visat la o casa pe pamant. Totul pentru ca visul nostru sa se materializeze. Continue reading

Zi de zi invatam sa fim NOI

Nimeni pe lumea asta nu te va invata cum sa fii mama sau tata. Nimeni nu iti va dezvalui secretul parintelui perfect nu pentru ca nu ar vrea, ci pentru ca nu stie care e acela, pentru ca nu exista o reteta universala. Treaba asta cu parentingul sau cu parinteala mai pe romaneste este ca totul se invata doar traind alaturi de propriul copil, zi de zi, clipa de clipa.

Pana nu intri in acest carusel de trairi si emotii nu vei sti niciodata cum este. Imaginea despre familie formata de propria minte este mult diluata de realitate. Indiferent cate carti vei fi citit, cate filme de dragoste vei fi vazut, cat de multi oameni cu copii vei fi intalnit, nu poti intelege cu adevarat greul, durerea, grija, responsabilitatea, oboseala, frica, neputinta, furia decat atunci cand vei fi acolo. Si asta e intr-un fel bine. Deoarece, cum ar fi daca am sti dinainte toate cele insirate mai sus?

Inainte de a-l avea pe David, recunosc ca am auzit in jurul meu ca este greu sa ai un copil. Ca odata ce vine pe lume se schimba mult dinamica vietii de cuplu, prioritatile, ca nu vei mai avea timp liber decat pe apucate, ca baile in cada vor ramane amintire, ca plimbarile spontane le vom face doar cu ochii mintii sau ca dormitul o noapte intreaga va fi doar un vis frumos. Continue reading

Daca ai putea schimba ceva la tine, un singur lucru, care ar fi acela?

Ieri am participat pentru prima data la Social Media for Parents, un eveniment dedicat bloggerilor din domeniul parenting, si am plecat de acolo cu multe informatii interesante de la speakerii care au sustinut prezentari. In cateva randuri va povestesc despre ce s-a vorbit si care au fost lucrurile care mie mi-au dat de gandit.

Urania Cremene, parenting trainer, a vorbit despre strategiile pentru cresterea stimei de sine a copilului si a adresat tuturor participantilor o intrebare cu care recunosc ca am plecat in minte spre casa: “Daca ai putea schimba ceva la tine, un singur lucru, care ar fi acela?” Si a povestit din experienta sa ca, spre deosebire de adulti care isi gasesc o multime de lucruri de imbunatatit, schimbat, renuntat, copiii nu isi doresc sa schimbe nimic la ei 🙂 Doar intrebati a doua oara, copiii s-au mai gandit putin si baietii au decis ca vor sa aiba puteri supranaturale, iar fetitele aripi sa zboare sau cozi de sirene. Continue reading

Te iubesc, orice ai face si orice as face!

Copilul se naste fara un concept despre el insusi. Pana la varsta de trei ani, fiecare idee, fiecare sentiment, fiecare atitudine este asimilata si va deveni parte fundamentala a modului in care el se percepe in raport cu lumea din jur. Aceste convingeri vor deveni mai tarziu parte importanta din credintele lui, din realitatea lui. Tot ceea ce un adult va gandi, va spune, va face va fi determinat de conceptul de sine integrat in copilaria timpurie.

Copilul nu se naste cu frici, exceptie face frica de a cadea si frica de zgomot. Cel putin asa am citit, eu la copilul meu am observat si observ in mod special frica de zgomot. Toate celelalte temeri, frica de straini, de apa, de insecte, de animale si multe altele, ii sunt inoculate treptat de cei din jur, parintii, fratii, bunicii etc. Daca un copil creste intr-un mediu in care se simte iubit, apreciat, incurajat, sprijinit si acceptat, indiferent de ceea ce face, copilul va deveni un adult increzator. Credinta lui despre sine va fi ca este un om valoros, care merita sa fie iubit, care merita sa primeasca lucruri frumoase de la viata. Continue reading

1 2 6