Ganduri de mama

Zi de zi invatam sa fim NOI

Nimeni pe lumea asta nu te va invata cum sa fii mama sau tata. Nimeni nu iti va dezvalui secretul parintelui perfect nu pentru ca nu ar vrea, ci pentru ca nu stie care e acela, pentru ca nu exista o reteta universala. Treaba asta cu parentingul sau cu parinteala mai pe romaneste este ca totul se invata doar traind alaturi de propriul copil, zi de zi, clipa de clipa.

Pana nu intri in acest carusel de trairi si emotii nu vei sti niciodata cum este. Imaginea despre familie formata de propria minte este mult diluata de realitate. Indiferent cate carti vei fi citit, cate filme de dragoste vei fi vazut, cat de multi oameni cu copii vei fi intalnit, nu poti intelege cu adevarat greul, durerea, grija, responsabilitatea, oboseala, frica, neputinta, furia decat atunci cand vei fi acolo. Si asta e intr-un fel bine. Deoarece, cum ar fi daca am sti dinainte toate cele insirate mai sus?

Inainte de a-l avea pe David, recunosc ca am auzit in jurul meu ca este greu sa ai un copil. Ca odata ce vine pe lume se schimba mult dinamica vietii de cuplu, prioritatile, ca nu vei mai avea timp liber decat pe apucate, ca baile in cada vor ramane amintire, ca plimbarile spontane le vom face doar cu ochii mintii sau ca dormitul o noapte intreaga va fi doar un vis frumos. Continue reading

Daca ai putea schimba ceva la tine, un singur lucru, care ar fi acela?

Ieri am participat pentru prima data la Social Media for Parents, un eveniment dedicat bloggerilor din domeniul parenting, si am plecat de acolo cu multe informatii interesante de la speakerii care au sustinut prezentari. In cateva randuri va povestesc despre ce s-a vorbit si care au fost lucrurile care mie mi-au dat de gandit.

Urania Cremene, parenting trainer, a vorbit despre strategiile pentru cresterea stimei de sine a copilului si a adresat tuturor participantilor o intrebare cu care recunosc ca am plecat in minte spre casa: “Daca ai putea schimba ceva la tine, un singur lucru, care ar fi acela?” Si a povestit din experienta sa ca, spre deosebire de adulti care isi gasesc o multime de lucruri de imbunatatit, schimbat, renuntat, copiii nu isi doresc sa schimbe nimic la ei 🙂 Doar intrebati a doua oara, copiii s-au mai gandit putin si baietii au decis ca vor sa aiba puteri supranaturale, iar fetitele aripi sa zboare sau cozi de sirene. Continue reading

Te iubesc, orice ai face si orice as face!

Copilul se naste fara un concept despre el insusi. Pana la varsta de trei ani, fiecare idee, fiecare sentiment, fiecare atitudine este asimilata si va deveni parte fundamentala a modului in care el se percepe in raport cu lumea din jur. Aceste convingeri vor deveni mai tarziu parte importanta din credintele lui, din realitatea lui. Tot ceea ce un adult va gandi, va spune, va face va fi determinat de conceptul de sine integrat in copilaria timpurie.

Copilul nu se naste cu frici, exceptie face frica de a cadea si frica de zgomot. Cel putin asa am citit, eu la copilul meu am observat si observ in mod special frica de zgomot. Toate celelalte temeri, frica de straini, de apa, de insecte, de animale si multe altele, ii sunt inoculate treptat de cei din jur, parintii, fratii, bunicii etc. Daca un copil creste intr-un mediu in care se simte iubit, apreciat, incurajat, sprijinit si acceptat, indiferent de ceea ce face, copilul va deveni un adult increzator. Credinta lui despre sine va fi ca este un om valoros, care merita sa fie iubit, care merita sa primeasca lucruri frumoase de la viata. Continue reading

Cartile de parenting NU te spala pe creier!

Cum il conving pe asta mic sa se opreasca din plans?, Cum sa imi stapanesc furia, cand vad ca arunca lucruri in jur?, Cum il impiedic sa mai loveasca? Cum il fac sa ma respecte?”,  ai multe intrebari in minte, nu-i asa?

Ai avut o zi proasta? Iar a facut o criza de furie? Iar a refuzat mancarea? Iar a aruncat cu lucruri peste tot? Tot ce ai facut a fost sa mai supravietuiesti inca o zi?

Intrebarile pe care ti le adresez sunt intrebarile mele, intrebarile la care eu caut raspunsuri de cand am devenit parinte. “Asculta-ti instinctul de mama! imi tot rasuna atunci in minte. Dar, ce este acela instinct matern? Ce inseamna intuitie materna? De unde stiu ca nu egoul e cel care imi dicteaza cum sa actionez sau reactionez intr-o situatie cu copilul meu? Continue reading

In spatele unui zambet

Il privesc cum doarme, linistit si senin ca un inger. As vrea sa-l sarut, insa mi-e teama sa nu-l trezesc. Risc totusi si ii miros obrazul fin, dupa care ii fur un pupic scurt cat o bataie de ceas. L-as privi ore intregi, asa cum faceam si cand era bebelus. Ma linisteste si ma incarca de bine si de energie. Daca as putea sa-i ofer universul in dar, in clipa asta as face-o. Gandul de abnegatie dus la extrem nu salasluieste prea mult si fuge ca un las. Nu-i nimic, e normal, iubirea pentru el e insa tot acolo, nesfarsita, intacta si neconditionata.

Zambeste 🙂 Zambesc si eu automat ca raspuns la bucuria lui. Mai zambeste o data. Zambesc din nou si eu. Ce sentiment placut. Il tot privesc cum doarme si brusc imi amintesc de trecut. De starea de greata puternica din primele 3 luni, de refluxul gastro-esofagian cumplit de neplacut din ultimele 2 luni. Mda, imi amintesc, nu a fost o sarcina usoara, insa trebuie sa fiu recunoscatoare ca nici foarte grea n-a fost.

Pantecul meu s-a intins timp de 9 luni si i-a facut loc cu generozitate lui, primul meu copil. Imi amintesc de nastere. Uff, ce greu a fost. Continue reading

Ce am fi azi fara suferintele din trecut?

Fac parte dintr-o generatie in care succesul educational insemna doar obtinerea notei 10! Erai considerat “destept” doar daca primeai nota maxima. Pentru unii copii nota 8 era o adevarata drama.

Nu stia nimeni de concepte precum inteligenta emotionala, nu se concentra nimeni in a-l ajuta pe copil sa se simta in largul lui, sa fie el insusi, eram luati la gramada introvertit cu extrovertit, din familii frumoase sau cu traume in spate, si tratati la unison ca puii din fermele industriale. Performanta scolara insemna sa ai 10 pe linie si coronita din flori pe cap.

Nici in familie lucrurile nu stateau altfel. Parintii le transmiteau copiilor un mesaj simplu si clar: premiul I sau altfel adio bicicleta sau timp liber cu colegii de joaca. Nu-si invatau copiii ca o nota mare sau mica nu reprezinta valoarea lor reala. Continue reading

Ce fac pentru a-mi fi bine ca parinte

De 27 de luni sunt parinte. De atunci, pot spune ca am inceput un proces de cunoastere si autocunoastere, de acceptare si autoacceptare a emotiilor, atat ale mele cat si ale copilului meu. Daca ar fi sa sintetizez in cateva cuvinte relatia noastra as numi-o “carusel emotional”. Pentru ca relatia dintre mine si copilul meu nu este o relatie aseptica, o relatie lipsita de probleme, o relatie perfecta asa cum vad adesea in filme sau in reclame tv sau poate asa cum imi inchipuiam inainte de a naste. Continue reading

Copilul tau e in siguranta? (P)

Fiecare zi alaturi de David incepe cu o noua runda de joaca. De cele mai multe ori ne asezam pe covor, unul langa altul, si ne imaginam diverse scenarii cu jucariile din dotare. Eu pun hainele grele si mohorate de adult in dulap si intru in lumea lui colorata, usoara, fascinanta si plina de posibilitati. Acest timp de joaca il fac sa conteze cat de mult pot. Pe langa conectarea emotionala si buna dispozitie de care avem parte amandoi, il ajut sa invete cat mai multe despre lume.

Jocul este una dintre cele mai importante cai prin care copilul invata. Am citit in carti de specialitate despre acest fapt, dar mai ales am invatat pe propria-mi piele si in relatia cu copilul meu. De la primele interactiuni cu parintele si mai apoi cu alti adulti, de la prima jucarie disputata la un loc de joaca si primul conflict, totul pentru copil devine o lectie. Fiecare pas vine cu o noua sesiune de invatare, despre cum functioneaza relatiile din jurul lui, despre reactiile oamenilor si emotiile pe care le produc in el, despre placere dar si despre pericolele care il pandesc. Continue reading

O zi completa

Astazi este ziua unei persoane foarte speciale, bunica lui David, mama sotului meu, persoana care mi-a oferit un cadou nepretuit acum 10 ani, pentru care o sa-i multumesc pentru totdeauna. Ii multumesc pentru increderea pe care mi-a acordat-o, pentru tot ceea ce face pentru noi (multa mancare buna si timpul petrecut cu David), pentru exemplu de a fi o mama devotata si o bunica iubitoare. Continue reading

Ganduri de… dupa Paste

Sarbatorile ma bucura nespus, dar ma si apasa deopotriva. Ma incarca de frumos, dar ma si descarca de energie. Ma apropie, dar in acelasi timp ma si separa. Pentru ca mereu vin la pachet cu presiune, cu asteptari, cu neputinta, cu planuri zadarnicite. Pentru ca mereu ma gandesc daca am facut bine, daca am zis bine, daca am luat bine. Pentru ca mintea ma domina cu fiecare ocazie ce-o prinde, desi incerc din rasputeri sa lupt cu ea. Pentru ca inima mea se face mica de frica, de rusine, de suparare. Continue reading

1 2 6