Tag Archives: cresterea copilului

Te iubesc, orice ai face si orice as face!

Copilul se naste fara un concept despre el insusi. Pana la varsta de trei ani, fiecare idee, fiecare sentiment, fiecare atitudine este asimilata si va deveni parte fundamentala a modului in care el se percepe in raport cu lumea din jur. Aceste convingeri vor deveni mai tarziu parte importanta din credintele lui, din realitatea lui. Tot ceea ce un adult va gandi, va spune, va face va fi determinat de conceptul de sine integrat in copilaria timpurie.

Copilul nu se naste cu frici, exceptie face frica de a cadea si frica de zgomot. Cel putin asa am citit, eu la copilul meu am observat si observ in mod special frica de zgomot. Toate celelalte temeri, frica de straini, de apa, de insecte, de animale si multe altele, ii sunt inoculate treptat de cei din jur, parintii, fratii, bunicii etc. Daca un copil creste intr-un mediu in care se simte iubit, apreciat, incurajat, sprijinit si acceptat, indiferent de ceea ce face, copilul va deveni un adult increzator. Credinta lui despre sine va fi ca este un om valoros, care merita sa fie iubit, care merita sa primeasca lucruri frumoase de la viata. Continue reading

Advertisements

Mami citeste: Crestem impreuna. Libertate si bucurie in relatia parinte-copil, de Naomi Aldort

Orice parinte ar renunta bucuros la a se mai lupta cu propriul copil, la a-l mai certa, ameninta, pedepsi, orice parinte ar dori sa-l determine sa comunice si sa coopereze, daca ar sti cum sa procedeze. Aceasta este dorinta oricarui parinte. Aceasta este dorinta mea. Aceasta cred ca e si dorinta ta cel care citesti, nu-i asa? E dorinta universala a parintilor.

Insa, toti vrem solutii rapide, pe moment, care sa aiba efect instant intr-o situatie de criza. Face copilul o criza de furie, taman in mijlocul magazinului, vrem ACUM o solutie minune! Se cearta cu fratele mai mare care nu imparte jucaria, vrem imediat o metoda de impacare! Vine de la scoala furios, vrem sa ne povesteasca totul cu lux de amanunte si rapid sa-i treaca supararea! Continue reading

Cartile de parenting NU te spala pe creier!

Cum il conving pe asta mic sa se opreasca din plans?, Cum sa imi stapanesc furia, cand vad ca arunca lucruri in jur?, Cum il impiedic sa mai loveasca? Cum il fac sa ma respecte?”,  ai multe intrebari in minte, nu-i asa?

Ai avut o zi proasta? Iar a facut o criza de furie? Iar a refuzat mancarea? Iar a aruncat cu lucruri peste tot? Tot ce ai facut a fost sa mai supravietuiesti inca o zi?

Intrebarile pe care ti le adresez sunt intrebarile mele, intrebarile la care eu caut raspunsuri de cand am devenit parinte. “Asculta-ti instinctul de mama! imi tot rasuna atunci in minte. Dar, ce este acela instinct matern? Ce inseamna intuitie materna? De unde stiu ca nu egoul e cel care imi dicteaza cum sa actionez sau reactionez intr-o situatie cu copilul meu? Continue reading

Ce fac pentru a-mi fi bine ca parinte

De 27 de luni sunt parinte. De atunci, pot spune ca am inceput un proces de cunoastere si autocunoastere, de acceptare si autoacceptare a emotiilor, atat ale mele cat si ale copilului meu. Daca ar fi sa sintetizez in cateva cuvinte relatia noastra as numi-o “carusel emotional”. Pentru ca relatia dintre mine si copilul meu nu este o relatie aseptica, o relatie lipsita de probleme, o relatie perfecta asa cum vad adesea in filme sau in reclame tv sau poate asa cum imi inchipuiam inainte de a naste. Continue reading

Am ales sa stau langa tine

Am ales sa stau cu David acasa mai mult decat planificasem initial atunci cand inca era in pantecul meu, mic cat o boaba de mazare. Cand era acolo, inauntrul meu, decizia mi se parea usoara, planul era stabilit. “Voi sta acasa 6-7 luni dupa care ma voi reintoarce la job” spuneam de fiecare data cand venea discutia despre concediul postnatal. Am crezut ca imi va fi usor sa ma rup din postura de mama si sa ma reintorc la viata de dinainte. Insa, nu a fost deloc asa.

Mi-a fost imposibil sa renunt la el si sa aleg jobul, profesia, ceea ce imi placea sa fac. Am ales sa stau langa el, sa am grija de el, pentru ca un lucru dureros m-a trezit la realitate. Internarea lui in spital. Viata mi-a dat o lovitura cumplita. Nu m-a intrebat ce vreau si daca imi place ce mi se intampla, nu a stat la discutii cu mine. Atunci cand credeam ca lumea e atat de frumoasa, ca pot sa mut si muntii din loc, cand simteam prin toti porii bucuria de a fi parinte, m-a lovit. Continue reading

Viata mea pe repede-nainte

Viata mea parca a luat-o la goana de cand am nascut. Perceptia mea asupra timpului s-a modificat atat de mult incat am impresia ca zilele si noptile sunt mult mai scurte decat inainte de a avea copil. De cate ori imi propun sa fac un lucru, rareori ajung sa-l termin la timp. Si daca il termin la timp il fac cu o viteza fantastica, de parca sunt intr-o alta dimensiune.

Oricat de frumoasa e viata de acum cu David langa noi, as minti sa spun ca nu am momente cand tanjesc dupa perioada de dinainte de a fi mama. Continue reading