Tag Archives: emotii copil

Mami, emoțiile sunt bune?

Așa m-a întrebat David ieri, după ce l-am luat de la grădiniță. Întrebarea lui a venit în urma întrebării mele legată de faptul că un coleg de-al lui mi-a spus că David a plâns puțin. Nu știu motivul, nu l-am înțeles prea bine nici de la David, ceva legat de un cântec care l-a emoționat, însă chiar nu contează. Eu știu că David este un copil cu emoții multe și diferite, ca un geamantan plin cu comori adunate din diverse călătorii, care din când în când simt nevoia să iasă la aer.

În mașină, în drum spre bunici, i-am explicat de ce cred eu că emoțiile sunt bune, sau mai bine zis normale, indiferent de modul în care arată ele, că este vorba de frică sau bucurie, iubire sau furie. Și i-am spus că orice om are emoții, indiferent că este copil sau adult, pentru că asta ne arată că avem un creier care funcționează normal. Ce am face fără ele, l-am întrebat retoric pe David? Și l-am rugat atunci să se gândească ce-ar face dacă s-ar întâlni cu un leu.

A-i simți frică, nu-i așa David? Și ai fugi? Ceea ce este foarte normal, pentru că asta te va proteja să nu fii mâncat. Logic că nu acesta era exemplul cel mai bun pe care puteam să i-l ofer, dacă este să mă gândesc la faptul că în astfel de cazuri amigdala îi transmite creierului mesajul “luptă sau fugi” sau dacă ne gândim rațional comparând viteza unui leu cu a unui om, dar altul mai bun nu mi-a venit. Continue reading

Advertisements

Mai copile, nu ti-e rusine? Sa nu iti fie!

Dragilor, am auzit de atatea ori expresia aceasta in copilarie, atat adresata-mi cat si adresata altora, incat nu ma mai surprinde ca acum, adult fiind, imi este rusine sa vorbesc in public, imi este rusine sa atrag atentia cuiva care greseste, am un nod in gat cand trebuie sa vorbesc cu o persoana cu autoritate, imi creste pulsul cand cineva ma critica.

Acum, dupa varsta de 30 de ani, dupa multe experiente de acest gen analizate, discutii cu oameni de suflet si multe carti de dezvoltare personala citite, am ajuns sa recunosc simptomele fizice ale rusinii si sa realizez ce anume o declanseaza. Dar, mai ales acum ca parinte am inteles ca rusinea este ceva rau. Si nu ma refer la a fi stanjenit in momente absolut normale, ci ma refer la situatiile cand te consideri un om rau, un ratat, un idiot, o persoana nedemna sa primeasca lucruri bune. Continue reading

Gandurile care imbraca tacerea dor cel mai tare

De cand s-a nascut omul meu mic, am ales sa scriu despre momentele noastre frumoase, pentru ca de ele vreau sa-mi amintesc. Asta nu inseamna ca uratul, greul, fricile, anxietatile nu exista. Au locul lor in coltul intunecat al mintii mele si obisnuiesc sa-si faca de cap din cand in cand si sa-mi tulbure gandurile. De cele mai multe ori, scap de ele prin plans. Alteori, vorbind cu oamenii mei de suflet: sora mea geamana si sotul meu.

De cand s-a nascut el, o latura a mea a inflorit spectaculos asemeni florilor de primavara. O parte a sufletului meu despre care banuiam ca exista dar habar nu aveam ce inseamna. Continue reading

Hrana emotionala pentru copil

ana-si-david-parc

Traim o perioada in care accentul pe hrana bio, eco, sanatoasa etc este intr-un trend crescendo. Parintii sunt tot mai interesati sa le dea copiilor oua de tara, pui crescut la bunica in curte si alimente fara coloranti alimentari. Laudabila initiativa, insa acordam oare aceasi importanta si hranei emotionale, spirituale? Pentru ca ne bulucim in supermarketuri sa ne umplem cu nesat cosurile de cumparaturi, insa in librarii nu calcam cu anii. Citim cu disperare etichetele alimentare, nu care cumva sa se gaseasca vreun amarat de E, insa ii lasam cu orele in fata calculatorului si le cumparam tone de jucarii. Continue reading