Un copil este programat genetic pentru explorare si joc. Capacitatea lui de concentrare este foarte mica, de aceea si dorinta de a trece rapid de la un obiect la altul, de la o activitate la alta. Dupa varsta de 18 luni, cuvintele ii permit imbogatirea jocului prin denumirea lucrurilor care il inconjoara. Cuvintele stalcite, cele de care noi parintii ne amuzam copios si de care ne aducem aminte cu mare drag, mult mai tarziu 🙂

Si odata ce creste, copilul va intelege semnificatia cuvintelor chiar si in absenta obiectelor pe care le desemneaza. Insa, ca sa isi poata aminti mai usor lucrurile noi despre care invata, indicat ar fi sa beneficieze de explorarea lor pe baza simturilor. Este vorba de explorarea senzoriala despre care se vorbeste si in pedagogia Montessori  despre care si eu am scris in mai multe randuri. Astfel, copilul isi va aminti mai usor despre o rosie ca este o leguma rotunda si zemoasa, daca o strange in manuta pufoasa si daca gusta din consistenta ei, decat daca vede o imagine cu o rosie intr-o carte sau pe ecranul laptopului. Continue reading →