“Tatiiii coaieee!” Ii tot striga David aseara sotului meu. Mirat, se uita la mine zambind neintelegand totusi ce vrea sa-i spuna baiatul lui. I-am tradus eu imediat cat sa nu se simta luat peste picior 🙂 “Culoare! Vrea sa il intrebi ce culori au piesele de lego si el sa iti raspunda!” De cand a inceput David sa vorbeasca, am parte zilnic de o portie de ras.

Parintii care au trecut de aceasta etapa stiu bine cat de seriosi si determinati sunt copiii sa pronunte si cat de amuzante sunt rezultatele stradaniei lor lingvistice. Dupa varsta de 1 an si jumatate copiii invata zilnic cuvinte noi. Si imita. Si repeta. Si le turuie guritele pe o limba greu recognoscibila.

In cazul lui David, pronuntia ii da mari batai de cap. Dar, baiatul meu de aproape 1 an si 10 luni persevereaza. Foloseste o serie de cuvinte pe care le pronunta clar: mama, mami, tata, tati, mamaie, tataie, baie, apa, caca, pipi, ou, bebe, bibi, copii, copiii, cazi, taie, oaie, unu, doi, cinci, gol, lego, oval, capul, hai, geaca etc. In general, cuvinte scurte si care nu il contin pe “R”.

In rest, totul e stalcit, incalcit, rasucit 🙂 Ca amintire peste ani, scriu cele mai simpatice cuvinte pronuntate de el, cele care imi aduc zilnic zambetul pe buze:

David = Dadi (un fel de “tati”)

tăticu = ticucu

mămica = micaca

Ana = Aua

casă = cacă

tablou = babou

bravo = babo

culoare = coaie

castane = cacane

cotorul (de mar) = cotoiu

culcare = cucaie

pizza = pipa sau pita

paste = pape

fotbal = bobal

tare = taiee

moale = moaie

ploaie = poaie

suzeta = nie-nie

masina= baie

ciocolata = caco

Fulger MQueen (masina preferata) = cochin

mască (masca mea pentru ten) = cabă

Paco (catelul verisoarelor si noua lui jucarie catel) = Papo

papuc = papui

mere = meie

cobeica = un cavant caruia nu ii stiu inca sensul