Pe câinele nostru îl cheamă Rocky. În curând, se vor împlini 2 ani de când face parte din familia noastră. Pentru că da, el este un membru cu drepturi (aproape) depline, așa cum scriam acum multă vreme. Mi-am propus de ceva timp să povestesc experiența noastră cu Rocky și pentru că acum a venit timpul vreau să vă spun de ce cred eu că este important să citiți aceste rânduri, înainte de a vă cumpăra un animal de companie, în mod special un câine.

Știu că, atunci când se decid să-și ia un câine, mulți se gândesc doar la lucrurile frumoase și își oferă argumentele pe care vor ei să le audă, cum că: este un animal drăgălaș, se obișnuiește copilul cu animalele sau după caz scapă de frica față de ele, are copilul un partener de joacă mai ales dacă nu mai are frați, fac o faptă bună salvând un suflet care avea nevoie de o casă… Și pe bună dreptate, chiar este frumos! Însă, nu e doar atât.

Uneori, viața bate filmul și lucrurile pe care le vedem în poze, filme sau pentru câteva clipe la cei din jur nu înseamnă realitatea. Câinii nu sunt oameni, nu sunt copii care cresc și devin autonomi, pe care îi educi la un moment dat și care odată cu trecerea timpului devin înțelepți. Sunt într-adevăr animale inteligente, care înțeleg anumite semnificații, sunt dresabili, ba chiar se pot „umaniza” și ”sensibiliza” dacă ajung să crească într-un mediu similar cu al oamenilor. Deși, nu știu dacă lucrul ăsta din urmă e chiar în avantajul lor.

Oricum, dacă vă gândiți să vă luați un animal de companie mic, pe care să-l țineți în casă, trebuie să știți că aveți o responsabilitate mare față de el, din foarte multe aspecte, iar această responsabilitate înseamnă în primul rând:

• mâncare adecvată – zilnic
• vaccinuri, deparazitare internă și externă – periodic
• educație și dresaj în primele luni
• produse de îngrijire, accesorii speciale, jucării – periodic
• iubire, îngrijire și afecțiune – zilnic

Unul dintre primele lucruri de care este bine să știi sunt vaccinurile. Vei primi un carnet special de la medicul veterinar, unde vor fi trecute toate vaccinurile și deparazitările. Dacă îți vei lua un câine care va locui în casă, e de preferat să cumperi un câine dintr-un mediu sigur sau să-l duci la un medic care să-l consulte, pentru că de sănătatea lui depinde într-o anumită măsură și sănătatea ta.

Odată ce l-ai adus acasă și este încă pui, va trebuie „să-l înveți” să facă pipi în locul potrivit. Există păturele absorbante speciale pentru câini și spray-uri pentru educat câinii pentru urinare pe care le vei pulveriza pe aceste păturele. Din experiență îți spun că în primele săptămâni, cățelul va urina în multe locuri din casă, la noi Rocky făcea cam 6-7 pipi pe zi, dintre care 2 pe păturică, restul pe parchet. Și cu caca este aceeași poveste doar că facea o dată maxim de două ori pe zi. Cu timpul, și vorbesc de câteva luni, va învăța să facă pe păturică și ulterior doar afară.

Numai că lucrurile nu se întâmplă chiar ca un ceas elvețian și vor exista momente când va face pipi în locuri interzise din motive de… răzbunare /dominare. Așa ne-am trezit noi cu pipi în canapeaua din living. Cauza am aflat-o: nu era de acord cu faptul că rămâne singur acasă sau/și pentru că nu îi permiteam să se urce în canapea, lângă noi. Din acest motiv, am căutat o rezolvare: medicul veterinar ne-a recomandat măsura de educare tipică: bătaia cu ziarul, certatul și băgatul cu nasul în locul unde făcuse pipi. Cearta și corecția nu au funcționat, însă recunoaștem nici noi nu am putut să continuăm în acest stil…spartan. Am găsit o soluție, un fel de spray care promitea că va ține câinele departe, cu miros mentolat plăcut, dar care din păcate nu a funcționat.

Rocky a învățat foarte repede că acela era „locul” nostru și nu avea nici cea mai mică reținere în a-și arăta supărarea atunci când ceva nu-i convenea, în general două erau așa zis motivele de supărare: când rămânea singur și când observa că-i acordăm atenție lui David (îmbrățișări, joacă) și lui nu. Singura rezolvare a fost să nu-i mai permitem să rămână singur în living atunci când plecăm de acasă, și să-l închidem într-o cameră separată. Toată această situație a durat mai bine de 1 an, timp în care el plângea de fiecare dată când rămânea acasă, însă de câteva luni, lucrurile sunt așa cum ar trebui. Asta nu înseamnă că  în continuare nu devine trist când vede că plecăm de acasă, însă pare că înțelege ideea separării ceva mai bine, pentru că nu mai plânge cât suntem plecați și respectă locul unde rămâne, adică nu roade nimic, nu strică, nu face pipi pe jos. A învățat că de fiecare dată când ne întoarcem acasă primește o recompensă specială, un baton sau un os.

La partea cu locul de dormit, cred că pot spune că a mers cel mai bine. Pentru că de la bun început i-am pus un coșulet lângă ușa dormitorului nostru și a dormit acolo. Excepție au făcut primele zile, când încă nu învățase să urce treptele către dormitoare și a dormit cineva cu el în living. Pentru că dormitoarele sunt la etaj, iar la parter are spațiu suficient de joacă, plus curte afară, nu i-am permis sub nicio formă să intre în dormitoare. A fost un lucru pe care se pare că l-a acceptat ușor, și chiar dacă mai încearcă uneori să intre, e de ajuns să-i atragem atenția, iese, după care se așază cuminte în pragul ușii.

Un lucru care ne-a atras atenția, nu neapărat că ni s-a părut greu de gestionat doar ușor problematic, a fost relația lui Rocky cu David și atitudinea lui față de noi în raport cu manifestările față de David. De la bun început și până în prezent, am observat că atunci când îl îmbrățișăm pe David, când ne hârjonim și chiar când îl îmbrac, Rocky vine și latră și se bagă cu lăbuțele între noi. Mi se pare adesea că se comportă ca un frate mai mic care vrea să primească el mai multă atenție.

La capitolul îngrijire sunt convinsă că rasa câinelui este importantă. Rocky este un bichon cu blană alb crem, foarte creață. Nu este un câine care miroase și nici nu lasă păr. Dar, blana lui este destul de greu de întreținut pentru că se murdărește și încâlcește foarte ușor. Îl spălăm cam o dată la două săptămâni și de fiecare dată când se murdărește pe lăbuțe. Noi îl tundem cam de două ori pe an, în perioada caldă. Nu îl tundem mai des pentru că locuim la curte, unde el iese de mai multe ori pe zi și ne este imposibil să-i punem hăinuță la fiecare ieșire.

În privința sănătății, până acum noi am avut doar o singură experiență mai dificilă. La câteva luni de viață s-a îmbolnăvit din cauza unei căpușe luate din iarbă și a făcut babesioza. Câinii de rasă, ținuți într-un mediu similar cu al oamenilor, sunt mult mai sensibili în fața bolilor. De aceea, soluția specială contra căpușelor trebuie aplicată la intervale fixe, fără amânare. Ca să vă faceți o idee, lui Rocky îi aplicasem cu o întârziere de 2 săptămâni soluția, pur și simplu pentru că uitasem. Așa că a urmat un tratament cu antibiotic și medicamente de protecție a stomacului, pancreasului etc.

Ceea ce am scris eu este doar o parte din viața alături de Rocky, care este frumoasă și grea deopotrivă și sunt mult mai multe de spus. Responsabilitatea față de un câine este mare și decizia de a-ți lua un animal de companie trebuie făcută cât mai înțelept.

Așa că, îmi permit să vă rog să nu cădeți în capcana în care cad și mulți viitori părinți și care spun dacă nu direct cel puțin în gând atunci când li se spune că nu e ușor să ai un copil: ”Lasă că la noi o să fie altfel, eu sigur o să mă descurc mai bine!” Ceea ce este frumos va veni automat la pachet și cu responsabilități.

Cântăriți bine atunci când faceți o astfel de alegere, pentru că de voi va depinde o viață!