Stropi de iubire

V-ati intrebat vreodata, cum ar fi viata noastra daca nu ar exista iubire? Cum ar arata oamenii, casele, orasele? Cat de arid ar fi pamantul pe care il locuim? Am inceput gresit, adresandu-va o intrebare? Poate ca ar fi trebuit sa va povestesc de ce nu am mai scris de asa multa vreme sau poate ca ar fi trebuit sa va cer scuze pentru ca nu v-am facut o urare frumoasa la inceput de primavara celor care ne cititi si ne-ati intrebat ce mai facem.

Viata noastra s-a schimbat. S-a schimbat pentru ca asa era firesc sa se intample, ne-a scos din ritmul cu care eram obisnuiti si ne-a provocat sa incepem o alta etapa. Continue reading

Advertisements

Despre experienta autodiversificarii si mancare sanatoasa pentru copii, cu bloggerul Alina Cita Tibrea

Diversificarea lui David mi s-a parut la vremea ei o piatra de hotar si recunosc ca am intampinat-o cu oarece teama. Da, imi era frica de multe lucruri, de respingerea alimentelor, de innec, de alegerea alimentelor sanatoase, de gatit, chiar imi amintesc ca ma tot gandeam inainte sa incep marea schimbare, cum sa fac sa fie bine in procesul introducerii primelor fructe si legume in alimentatia lui David. Ghidul meu in acest sens a fost o carte de nutritie pentru bebelusi, recomandata de medicul pediatru unde David este inscris.

Acum, la cei 3 ani impliniti, in urma multor articole citite si discutii avute cu multi parinti, indraznesc sa spun ca noi am fost norocosi, pentru ca David a fost un bebelus care a mancat extrem de variat, a acceptat majoritatea fructelor si legumelor introduse, a mancat mult chiar si din punct de vedere cantitativ.

Chiar daca, in timp gusturile i s-au mai schimbat, chiar daca a devenit ceva mai selectiv, chiar daca in multe randuri alege joaca in locul mancarii, chiar daca are zile cand mananca mai putin decat cred eu ca ar fi normal, chiar daca nu mancam intotdeauna sanatos, asa cum scrie “la carte”, indraznesc sa spun ca ne e foarte bine si asa. Pentru ca, in continuare, mananca foarte multe fructe, multe lactate, pentru ca ii plac legumele, pentru ca mananca diversificat. Continue reading

Happy David! Happy 3! Happy Birthday!

Acum 3 ani, primul lui strigat din noua lui viata mi-a strapuns si capturat inima. Din clipa aceea a tinut-o inchisa, parca doar pentru el, asa cum eu am tinut-o captiva pe a lui vreme de 9 luni, din clipa aceea el mi-a hranit inima zi de zi cu iubire, asa cum si eu am hranit-o pe a lui cu sangele meu, cu bucati din mine. Din clipa aceea, libertatea inimii mele a fost multa vreme pe un tarm foarte indepartat si de multe ori am plans de dorul ei, dar in timp am inteles ca inima mea nu a fost deloc surghiunita, ba dimpotriva, a crescut, a prins forta, s-a umplut de lumina. Si ce am inteles eu, pana acum, din aceasta ecuatie a vietii traita in trei este ca atunci cand primesti mult, trebuie sa dai la schimb, la fel de mult, intotdeauna. Daca vrei sa primesti, trebuie sa oferi.

Continue reading

Despre te iubescuri, cand prea mult strica la fel ca si prea putin

De foarte curand, David a inceput sa ne spuna te iubesc. Mie mi-a spus prima pentru ca petrec cel mai mult timp cu el si m-a luat prin surprindere, pentru ca nu stiam cand va fi el pregatit s-o spuna. Recunosc ca inima mi-a luat-o la trap, ochii mi s-au umezit mai ceva ca lui Bambi, poate si un pic de tremurat de maini, insa m-am tinut tare ca a venit la pachet cu o imbratisare puternica de baiat de aproape 3 ani care se arunca mai ceva ca la resling. Ca sa fiu mai exacta, mi-a zis: “Mami te iubeeec toata ziua!” V-am zis da, ca m-a coplesit 🙂

Insa, nu despre emotiile mele exacerbate de mama vreau sa va vorbesc, ci despre ceea ce cred eu in legatura cu exprimarea iubirii, mai exact despre modul in care spunem TE IUBESC. Continue reading

Mami citeste: Coaja de nuca, Ian McEwan

Aproape 39 de saptamani ai stat in pantecul meu, ai crescut din si in trupul meu, am trait la unison, zile intregi de bine, amestecate cu zile intregi de a nu fi bine. 39 de saptamani presarate cu tot soiul de temeri. 39 de saptamani in care inimile noastre s-au acordat si au batut din ce in ce mai puternic. 39 de saptamani in care m-am rugat sa fii sanatos si sa cresti puternic. 39 de saptamani in care ti-am vorbit despre noi. 39 de saptamani in care ti-am spus ca te iubesc si ca abia astept sa te cunosc.” E scurta mea marturisire despre perioada sarcinii, o perioada amestecata cu tot soiul de emotii pozitive si mai putin pozitive, perioada in care m-am tot intrebat daca David ma aude cand ii vorbesc, daca simte bucuria mea, daca lacrimile mele de tristete il ranesc, daca ii e bine acolo?  Continue reading

Zapada, cadoul perfect pentru o zi obisnuita de marti

Ar fi fost o zi de marti, absolut obisnuita, cu acelasi ritm de trezire si aceleasi obiceiuri, un biberon mare cu lapte si o ceasca de cafea neagra, fara zahar. Insa, dimineata zilei de marti ne-a gasit in casa noastra cea noua, alaturi de bunica si verisoara care au ramas peste noapte la noi. O zi de marti care a venit cu un cadou surpriza, atat de asteptat de omuletii cei mici: prima zapada. A intarziat ceva, am spune noi adultii care intotdeauna ne lasam ingrijorati de starea de fapt, a venit la fix, ar spune ei, copiii, pentru care timpul are o alta valoare, pentru care ceasul nu ticaie alarmant de repede.  Continue reading

Mai copile, nu ti-e rusine? Sa nu iti fie!

Dragilor, am auzit de atatea ori expresia aceasta in copilarie, atat adresata-mi cat si adresata altora, incat nu ma mai surprinde ca acum, adult fiind, imi este rusine sa vorbesc in public, imi este rusine sa atrag atentia cuiva care greseste, am un nod in gat cand trebuie sa vorbesc cu o persoana cu autoritate, imi creste pulsul cand cineva ma critica.

Acum, dupa varsta de 30 de ani, dupa multe experiente de acest gen analizate, discutii cu oameni de suflet si multe carti de dezvoltare personala citite, am ajuns sa recunosc simptomele fizice ale rusinii si sa realizez ce anume o declanseaza. Dar, mai ales acum ca parinte am inteles ca rusinea este ceva rau. Si nu ma refer la a fi stanjenit in momente absolut normale, ci ma refer la situatiile cand te consideri un om rau, un ratat, un idiot, o persoana nedemna sa primeasca lucruri bune. Continue reading

Idei de joaca si invatare pentru o zi friguroasa

Cand afara e ca azi, si ploaie si frig si innorat, nu imi vine sa scot nici nasul pe geam, daramite copilul afara. Dar, ziua e lunga si copilul se plictiseste asa ca e musai sa scot din tolba cu idei arsenalul nostru de joaca. Stiu stiu, specialistii spun ca si plictiseala e benefica, insa nu cand “nervii” mei sunt obositi, please! As putea spune ca in prezent, la cei aproape 3 ani, David are cateva preferinte bine definite in materie de jucarii si implicit de idei de joaca de la care nu ne abatem 🙂 O sa scriu despre ele in ordine aleatorie, insa nu pot sa nu incep cu marea lui iubire: masinile.

Asadar, daca aveti nevoie de putina inspiratie in joaca, iata ideile noastre de joaca si de invatare totodata, pentru ca din aceasta interactiune copil – jucarii, acesta este stimulat atat la nivelul motricitatii fine, dar mai ales la nivel intelectual, amintesc doar imbogatirea vocabularului, stimularea creativitatii si invatarea asociativa. Continue reading

Tetralogia Elenei Ferrante, patru carti de rascolit sufletul pe care le recomand din suflet

Pe final de an, am terminat de citit 4 carti, intr-un ritm alert, demn de maraton. Nu ca m-ar fi obligat cineva, ci pur si simplu pentru ca nu rezistam sa nu aflu ce urma. Imediat ce David adormea, se juca cu tatal lui sau se concentra singur la ceva, imi luam telefonul si citeam. Povestile de viata scrise de Elena Ferrante m-au facut dependenta de ele. Modul natural in care scrie, firul invizibil cu care te leaga parca de viata personajelor ei, m-au tintuit multe ore acolo in lumea descrisa de ea in cuvinte si imaginata de mine in culori personale.

Si pentru ca in ultima perioada am avut multe nopti cu insomnie, aceste ebook-uri au fost salvarea mea. Atat de tare m-a prins prima carte Prietena mea geniala incat pe celelalte trei le-am cumparat ca si hipnotizata: Povestea noului nume, Cei care pleaca si cei care raman si Povestea fetitei pierdute. Continue reading

An nou in casa noua

Mutarea noastra in casa noua, exact in ultimele zile din an, e demna de un scenariu de film, dar parca nu as sti daca sa-l incadrez la categoria comedie sau drama. Pentru ca a fost si grea si frumoasa deopotriva. E minunat sa vezi cum un vis de acum cativa ani s-a materializat, sa vezi cum niste ziduri urate si reci sunt acum luminoase si calde, cum o camera goala prinde culoare, dar e greu sa alergi prin magazine, sa calculezi bugete, sa compari si sa alegi, sa mergi cu un copil de nici 3 ani de dimineata pana seara printre oameni necunoscuti. Dar, pana la urma, spuneti voi ce e usor in viata?! 🙂

Anul nou “ne-a prins” asa cum tare mult ne-am dorit, sanatosi in casa noastra noua, la care lucram de cateva luni bune. Si ne-a gasit montand mobila si “surubind” asa cum zice David. Pentru ca a fost tot ce ne-am dorit pentru acest final de an. Nu am vrut petrecere cu sclipici si artificii, nici sa ne stabilim noi rezolutii si obiective, poate si pentru ca nu am mai avut energia necesara, ci am vrut sa ne vedem una dintre dorintele noastre materializate, aceea de a petrece macar o zi si o noapte in casa noastra. Si suntem foarte recunoscatori ca asa s-a si intamplat. Continue reading