15 cărți & povești educative pentru copiii de grădiniță din ziua de azi

A fost odată ca niciodată un prinț și o prințesă... Așa începeau poveștile care mie mi-au fermecat copilăria. Copilăria lui David însă e complet diferită de a mea, așadar nu o să vorbesc despre acel tip de povești, ci despre poveștile care îi plac lui, povești moderne,  educative, pentru copiii din ziua de azi, copiii care nu mai visează la prinți salvatori sau la zâne și vrăjitoare rele, ci la mașini de curse, dinozauri sau gadgeturi care schimbă lumea în care trăim.

Cărțile despre care o să povestesc puțin mai jos ne plac foarte mult, pentru că au mesaje educative, înțelesuri subtile,care îi învață pe copii să fie curajoși, empatici, să-i respecte pe cei din jur, să aprecieze sinceritatea, să înțeleagă care sunt lucrurile cu adevărat valoroase în viață. Continue reading →

De ce cred că serbările sunt benefice pentru copii

Recent am citit pe un grup de socializare pentru părinți întrebarea unei mame care a sunat cam așa: „Bună ziua. Tocmai am venit de la prima serbare a copilului de 4 ani. El a fost extrem de emoționat. La început nu deschidea gura sa cânte cu toții cântecele, iar apoi a început să plângă. Am urcat lângă el pe scena, am stat putin sa îl liniștesc pe urma mi-a spus că vrea jos. Am coborât de pe scenă și ne-am uitat la serbare din sală. As putea sa îl ajut cu ceva să treacă peste aceste emoții? La repetițiile de la grădi a fost la fel la început, abia deschidea gura să cânte dar apoi s-a obișnuit și era ok. Acum fiind un loc nou iar l-au copleșit emoțiile. Oare pe el aș putea să îl ajut cumva de pe acum, cât este mic, să nu mai fie atât de emotiv?”

Ceea ce pe mine m-a determinat să-mi scriu acum părerea a fost unul dintre răspunsuri, care în opinia mea ar fi trebuit să ajute, dar care de fapt a sunat în felul următor: ”De ce trebuie să facem serbare, să chinuim copiii…?” Continue reading →

Viața înseamnă alegeri. Important este să alegi conștient

alegeri constiente

Odată ce devii părinte, alegerile tale devin mai conștiente ca oricând. Sau cel puțin așa am observat eu la mine. Atunci când aleg o pâine mă gândesc dacă e proaspătă și e făcută din făină bună. Atunci când aleg o hăinuță mă uit la material să nu-i zgârie pielea, la elasticul de la brâu să nu-i strângă burtica. Atunci când aleg o jucărie mă uit uitam să nu aibă colțuri ascuțite și piese mici pe care să nu le înghită. Atunci când aleg am ales o casă ne-am uitat dacă este solidă și dacă are o curte în care David să alerge în aer liber, curat. Atunci când am ales o mașină am verificat testele de siguranță și am optat pentru un model mai „blând” cu mediul înconjurător.

Alegerile noastre s-au schimbat odată cu venirea lui pe lume. Am început să privim lumea din altă perspectivă, suntem mai tentați să respectăm natura, apa și aerul pe care îl respirăm. Respectăm  întotdeauna regulile de circulație. Ok, să nu spun chiar întotdeauna, însă atunci când nu o facem acelea sunt excepții extrem de rare. Nu aruncăm niciodată gunoiul în natură. Ne preocupă mai mult mediul înconjurător. Suntem mai atenți la lucruri cu care știm că David va intra în contact pe termen lung, pentru că ne gândim la viitorul lui. Iar ceea ce facem vine instinctiv din nevoia de a proteja. Continue reading →

Cum am început să facem petrecerea de Halloween, o petrecere de familie 👻🎃

În copilăria mea petrecută la țară, îmi amintesc că la final de toamnă, când se adunau dovlecii de pe câmp, noi copiii așteptam momentul să-i sculptăm. În fine, e mult spus să-i sculptăm, că niciunul nu a dovedit în timp abilități de Brâncuși. Ne strângeam în curte, vecini și verișori, fiecare cu câte un dovleac mare în brațe, și începeam să-l cioplim așa cum ni se părea nouă mai interesant. Abia așteptam să se lase noaptea și să le aprindem lumânările din interior, să vedem cum ne râd în față dovlecii mari și portocalii cu dinții lor știrbi și fioroși. Îmi amintesc că le mai prindeam câte o sârmă sau sfoară și ne plimbam cu ei pe post de felinare prin întunericul nopții, mândrii de modelele noastre. Toată munca aceea de câteva ore era importantă pentru noi, ne făcea să ne simțim extrem de bine împreună în scopul nostru comun, că doar eram creatorii propriei noastre imaginații.

Nu știam nimic despre Halloween, nu exista internet la vremea aceea și nici nu cred că existau cărți care să vorbească despre așa ceva. Pur și simplu preluasem ideea de a sculpta dovleci cu figuri înfricoșătoare de la părinții sau bunicii noștri, fără vreo explicație. Ne plăcea și era de ajuns. Continue reading →

Lăsați copiii să întrebe DE CE?

De ce se face întuneric? De ce trebuie să dormim? De unde vine luna? De ce sunt stele pe cer? Unde se duc oamenii după ce mor? Ce înseamnă a muri? Dar, vântul are mâini? Cum merge mașina?

Odată ce David a început să vorbească am primit zilnic o mie-ș-una de de ce-uri, cum-uri, când-uri, unde-uri? La fiecare i-am răspuns cum am știut eu mai bine, am căutat  după informații sau pur și simplu i-am spus că nu știu. Copilul se naște curios și însetat după cunoaștere. Nu întâmplător Maria Montessori care și-a dedicat ani întregi de cercetare în psihologia infantilă l-a numit explorator. Pentru că asta face imediat după ce deschide bine ochii, își întinde mâinile după sânul mamei, după brațele ei, își întinde mâinile să prindă obiectele din aproprierea lui, se îndreaptă către lucrurile din jurul lui. Vrea să le vadă mai bine, să le pipăie, să le guste, să le desfacă, să le cunoască. Singurul care nu face acest lucru este copilul bolnav, din păcate. Continue reading →

Ce vrei să te faci când o să fii mare? Astronaut :-)

space adventure

A fost o perioadă, când David ne spunea frecvent că el o să se facă astronaut când va fi mare. (Acum se pare că i-a trecut pentru că zice ca vrea pilot de curse 😳) Era un timp când devenise pasionat de tot ce însemna sistemul solar și urmărea zilnic filmulețe pe youtube cu explicații despre planete. Cel mai mult i-a plăcut filmulețul acesta cu Paxi, de la care a învățat o mulțime de lucruri noi pe care eu nu aș fi știut să i le spun. Apoi, îi mai plăcea să răsfoiască o carte despre planete, din care mă punea să îi citesc, despre care am scris în acest articol despre enciclopediile lui David.

Așa că, instinctiv aș putea spune, când am aflat de Expoziția Space Adventure de la Romexpo, prima expoziție NASA în București, am spus #LETS GO, pentru că bănuiam că îi va plăcea tare mult.

Dacă vă interesează, dacă vreți să vedeți și altceva în afară de mall și poze de la mare cu prietenii goi pe facebook, vă spun așa pe scurt cam ce veți găsi acolo: costume și accesorii pentru astronauți, diverse obiecte folosite în misiunile din spațiu, rachete, capsule spațiale și simulatoare care îți testează abilitățile de astronaut, da da, exact, noi nu am îndrăznit 😄. Continue reading →

Operația de fimoză de la 4 ani: experiența noastră la spital privat

Operația de fimoză nu este o experiență ușoară, însă nu este nici atât de traumatizantă cum am citit și auzit. Voi povesti experiența lui David la 4 ani legată de această intervenție chirurgicală și mai ales de ce am apelat la operația de fimoză, în cele ce urmează.

31 august 2018, povesteam dintr-o suflare experiența noastră în legătură cu infecția urinară a lui David.

28 aprilie 2019, de Paște mai exact, David face a treia oară infecție urinară. Am ajuns din nou la Urgențe la Ponderas cu febră mare, i s-au făcut din nou analize ( sânge și urină) care au confirmat ceea ce am intuit de la primele simptome. Din nou antitermice, antibiotic, zile grele și dureros de dus de un părinte care își vede copilul apatic, fierbând la propriu. Am înțeles acum că operația de fimoză este singura soluție sau cel puțin, după cum spun medicii, eliminarea uneia dintre posibilele cauze ale infecțiilor urinare repetate.

28 mai 2019, exact la o lună diferență de la ultima infecție urinară, David a fost operat de fimoză. De la bun început vreau să vă spun că acest articol nu este unul de specialitate, ci așa cum am scris în titlu este o experiență personală, cu doza ei de subiectivism și poate lipsa termenilor de specialitate sau formularea lor nu tocmai corectă. Însă, încerc să vă povestesc exact cum am resimțit noi experiența operației de fimoză făcută la spitalul privat Ponderas din București pentru că știu cât de mult ajută să citești o astfel de părere, din proprie experiență, știu cât am căutat eu păreri legate de operația de fimoză, recuperare, tratament etc  ca să știm măcar în linii mari la ce să ne așteptăm. Continue reading →

9 enciclopedii pentru copii mici: Ce cărți îi plac lui David la 4 ani

Pentru mine, cărțile sunt terapeut, profesor, prieten, ghid, portal magic de conectare dintre prezent și trecut. Pur și simplu le iubesc, sunt dependentă de ele. Am nevoie de ele inclusiv în meseria mea.

Pentru David, până în acest moment, am observat că ele reprezintă doar o sursă de informație. Așa cum povesteam și cu altă ocazie, David nu s-a dat în vânt după povești, cu foarte puține excepții. Am observat mai nou că îi plac poveștile inventate de mine, cu subiecte care țin tot de realitatea înconjurătoare. Continue reading →

10 cărți superbe cu care mi-am început anul și marea mea provocare literară din 2019

Țin să vă mărturisesc un gând pe care l-am avut într-una dintre serile trecute, l-aș numi chiar o provocare și tine doar de mine să o depășesc! Mi-am propus să citesc în acest an 50 de cărți. Nu știu dacă voi reuși, până atunci un lucru îl știu clar: cu cât citesc mai mult, cu atât mă dezvolt mai mult și mă apropii cu fiecare pagină de persoana care îmi doresc să fiu.

Lucrurile se complică pentru că intervin responsabilitățile zilnice, jobul, treburile casnice, dorința de a petrece timpul liber cu David și cei dragi, de a călatori și de a-mi construi amintiri frumoase. Așa că timpul nu îmi e un prieten foarte bun în ultima vreme, dar cu toate acestea, mă împrietenesc cu el și fac în așa fel încât să profit de fiecare moment liber pe care îl am citind. Continue reading →

6 jocuri de societate pentru copii mici: ce îi place lui David la 4 ani

Vine un timp, la care visezi de când puiul tău e mic cât un pepenaș copt, când copilul te ia de mână și îți spune că vrea să vă jucați împreună. Se întâmplă cam pe la 2 ani zic eu din proprie experiență, când David chiar dacă nu știa să vorbească foarte bine, își făcea înțeleasă dorința: „Mami, matina în pacaie!”. Și mă conformam bucuroasă, că de la a ține toată ziua biberonul cu lapte călduț în gura lui mică și molfăicioasă, de-acum țineam mașini mici, că astea i-au plăcut lui cel mai mult. Nu mai vorbesc de faptul că nu mai trebuia să alerg maratoane zi după zi, prin parc, prin mall, prin casă. Ci stăteam unul lângă altul și construiam turnuri din piese lego, modelam plastilină, completam puzzle-uri, îngrijeam animăluțe de pluș bolnave și câte și mai câte.

Și de atunci, să știți că a mai trecut un timp, când copilul meu a ajuns să înțeleagă jocul aproape ca un om mare. Bănuiesc că ați văzut pe pagina noastră de facebook că lui David îi place să intre în jocuri, respectă pașii, înțelege regulile, ba chiar de curând a început să accepte și când pierde. Ei, acest moment când jucăm jocuri de societate e grozav, mai ales că ne putem juca toți 3. Continue reading →

1 2 3 … 30
Website Built with WordPress.com.