Rocky, al patrulea membru cu drepturi (cam) depline


Am făcut o promisiune acum ceva vreme, de care nu m-am ținut de cuvânt. Aceea de a scrie despre Rocky, cățelul nostru, care din luna februarie face parte din familia noastră. Poate că a fost mai bine așa, pentru că între timp am experimentat mai multe situații din ecuația copil mic + cățel mic.

Povestea noastră în patru (labe) începe cam așa. Februarie, vineri, zi cu frig și zăpadă. Eu, începusem serviciul de două săptămâni, David suferea acasă de dor. Pentru că s-a ivit ocazia de a-i lua un cățel, am zis că e un moment bun să facem pasul cel mare și să-i oferim șansa de a avea un partener de joacă la orice oră din zi și, de ce nu, ne-am gândit noi, de a simți că are un rol important de acum, că doar ce împlinise recent 3 ani! Băiat mare, nu?!

Momentul întâlnirii lor a fost exact așa cum mă așteptam, cu emoții 🙂 În momentul în care a ieșit din cușca cu care l-am adus acasă, către David a mers prima dată, l-a lins pe mânuțe, semn că l-a ales! Rocky avea 3 luni. În fine, nu-l chema Rocky pentru că încă nu avea nume, așa că imediat după, l-am întrebat pe David cum ar vrea să-i spunem. Propunerile lui au fost absolut simpatice: Cuțu cuțu, Cățel, David, Ronți. Pentru că e fan Patrula Cățelușilor l-am întrebat dacă nu i-ar plăcea unul dintre numele cățelușilor din desenele animate. Am convenit imediat că Marshall (favoritul lui de atunci) e un picuț cam greu de pronunțat, așa că Rocky ni s-a părut cel mai simpatic. Și Rocky a părut să fie de acord pentru că a răspuns foarte repede la acest nume 🙂

Ceea ce nu pot uita este faptul că în seara în care l-am adus pe Rocky acasă, David pentru prima dată nu a mai stat în brațele mele, așa cum făcea de fiecare dată când mă întorceam acasă de la job. Sincer, ni s-a părut WOW!

De la prima lor întâlnire și până în prezent, să fii trecut vreo 5 luni, am experimentat la unison stări de tot felul: drag, iubire, emoție, furie, neplăcere, regret. Le-am trăit pe toate, pe de-o parte am regretat alegerea, da da ați citit bine, pe de alta ni s-a părut extraordinar să vezi atâta afecțiune necondiționată din partea unui bulgăre de blăniță. Dar, ideea e că nu-i ușor deloc. Cel puțin începutul.

Nu știu dacă dintre voi cei care ne urmăriți aveți căței cu care locuiți în casă, dar concluzia noastră a fost că e ca și cum am avea din nou un bebeluș. Pentru că a trebuit să mergem cu el la vaccinuri, să îi cumpărăm servețele umede cu ph de cățel, să îi luăm mâncare specială de cățeluși, coșuleț de dormit, să luam aleze de făcut pipi, spray de educat cățeii pentru a urina pe păturică, șampon pentru căței cu blana albă, vreo 2 perii de pieptănat, jucării de ros pentru dentiție, soluții anticăpușe…. mda nu știu dacă mi-a scăpat ceva 🙂 Ba da, mi-a scăpat faptul că a ros o mulțime de lucruri din casă, picioarele scaunelor de bucătărie, jucării de-ale lui David, papuci de casă, pantofi… și ne-a cam dat peste cap ritmul nostru cotidian. În primele nopți se trezea plin de energie și voia să se joace, cam pe la 3 dimineața ca să vă faceți o idee. Dacă nu, ca orice bebeluș pardon ca orice cățel mic începea să latre până îi făcea-i cineva pe plac.

Am început astfel să-i impunem limite clare, ca și unui copil de altfel, că așa spune și teoria în parenting, nu-i așa?! 🙂 Și ca orice copil mic câine mic inițial nu a vrut să asculte, s-a revoltat, ne-a aratat că el are o altă părere față de a noastră. Bănuiesc că știți care este modul unui câine de a-ți arăta că nu e de acord 🙂

Dar, să nu înțelegeți că totul e de rău. În niciun caz! A înțeles că nu are voie să intre în dormitoare, nu are voie să urce în pat sau canapea, doarme de ceva vreme doar lângă ușa noastră liniștit în coșulețul lui până dimineața, nu mai roade așa mult și des, pipi face într-o proporție de 99 % pe păturica specială sau afară. Este extrem de afectuos și își manifestă atât de ușor și necondiționat iubirea, încât te copleșește până peste cap!

Pentru David e clar un partener super de joacă. S-a atașat foarte tare de el și a fost evident când am fost plecați de acasă câteva zile și Rocky a stat la bunici. Cel mai mult am observat cât de mult contează pentru el pentru că îl introduce pe Rocky în planurile noastre de viitor sau când vorbește despre noi ca familie, Rocky e întotdeauna inclus 🙂

Pentru noi e cel de-al doilea copilaș, unul mic și tare năzdrăvan!

Voi aveți animale de companie? Care este relația copiilor cu ele?

 

 

Mi-ar plăcea să-mi spui părerea ta, iar dacă vrei să fii alături de noi, poți da Like paginii noastre de facebook Jurnalul Copilului 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: