Casa noastra, work in process


In ultimele doua saptamani, am invatat cum n-am invatat pana acum la un loc despre constructii si am facut zeci de kilometri in interiorul magazinelor de profil, am lasat cartile si site-urile mele preferate deoparte si nu am citit nimic altceva decat specificatii tehnice de finisaje incat daca le-as aduna la un loc ar depasi cu siguranta filele unui roman.

Am invatat despre lucruri despre care nu auzisem niciodata, cuvinte imposibil de pronuntat pentru mine (polipropilena sau boiandrug de caramida), am aflat ce materiale se folosesc pentru a construi un perete, ce izolatie e mai buna pentru parchet, cand se da cu amorsa sau ce adeziv de interior e mai bun. M-am lovit de prejudecatile barbatilor cand o femeie singura intreaba despre materiale de constructii. Am intalnit consultanti in magazine de renume care vand produse fara sa stie un minim de informatii despre ele.  Am facut zeci de masuratori, de calcule si am pus un milion de intrebari. Am cumparat materiale de care nu auziseram niciodata in viata noastra, dar si lucruri la care ravneam din momentul in care am visat la o casa pe pamant. Totul pentru ca visul nostru sa se materializeze.

Universul a lucrat in asa fel incat sa ne gasim ceea ce cautam de multa vreme: o casa. O casa noua, spatioasa, cu curte mare unde David sa poata alerga in voie. Iar lucrurile s-au intamplat atat de repede, intr-un mod neasteptat, deloc usor, parca pe ultimul moment. Asa incat sa primim creditul necesar, sa realizam totul intr-un timp demn de record.

Trecusera mai bine de doi ani de cand incepuseram sa ne cautam o locuinta, cu multe incercari esuate, cu renuntari si schimbari de decizii. Oscilam intre apartament in Bucuresti sau casa la periferie. Am cautat, am pus in balanta avantaje si dezavantaje, in ambele cazuri ne-au iesit si plusuri si minusuri. Am inteles ca nu exista o varianta castigatoare, o varianta “perfecta”, ci e vorba doar de alegerea unei optiuni potrivite pentru acest moment al vietii noastre.

Inca imi amintesc primul apartament vizitat in Bucuresti, cand David avea doar 4 luni, de toata perioada aceasta de vazut si case si apartamente, de cantarit si luat in calcul cum e mai bine pentru David. Nu a fost deloc usor.

Acum David este extrem de incantat de “casa noata“. In fiecare zi repara, construieste, bate cu ciocanul sau masoara cu ruleta 🙂 Noi suntem multumiti si impacati cu alegerea facuta.

Mai avem ceva vreme pana sa fie gata de locuit. Mai avem de cautat, de cumparat, de asteptat. Insa, cu fiecare zi care trece, casa noastra incepe sa semene a ACASA.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: