Când David era mic, îmi doream cu disperare să se concentreze mai mult de câteva minute la o activitate. Mă simțeam prinsă parcă într-un perpetuum mobile, în care amigdala îi trimitea creierului meu semnale de teamă în mod repetitiv. Acum era lângă mine, într-o secundă era lângă priză, acum era așezat pe covor, în câteva secunde încerca să escaladeze scaunul. Și când nu făcea ceva, mă lua pe mine de mână și mă punea să fac, să iau, să-i dau, să construiesc ceva. 😖

Cu cât creștea, David manifesta din ce în ce mai mult interes pentru anumite activități și rămânea concentrat pentru mai mult timp. Normal că acest timp era încă redus, dar de la 2-4 minute la 1-2 ani, ajunsese ca la 3-4 ani să se concentreze 20 de minute, poate chiar mai mult. Ca o paranteză, drept să spun, în timp, observând alți copii, citind cărți de specialitate, am înțeles că temperamentul copilului își spune cuvântul. Este adevărat că există copii cu abilități motrice foarte bune, dar care nu manifestă interes pentru activitățile de lectură sau desenat, la fel cum există copii fascinați de jocurile de construcție cu cuburi sau piese lego, dar fără interes față de activitățile care presupun mișcare sau risc. Eu, la David, observasem interes pentru ambele, și pentru activități motrice grosiere, adică îi plăcea să joace fotbal (fie în casă, fie afară) sau să se dea pe tobogan în parc, dar și o plăcere în a participa la activități motrice fine, de coordonare mână-ochi, activități de grup (cum povesteam la un moment dat despre atelierul de explorare senzoarială la care am fost până să împlinească 2 ani) sau la jocurile pe care făceam împreună în casă.

Unul dintre lucrurile pe care le-am citit când David era mic din cărțile Mariei Montessori care m-a pus pe gânduri și a făcut sens în capul meu a fost acela că un copil are nevoie de libertate de explorare, are nevoie să fie lăsat să se concentreze la o activitate atâta timp cât are nevoie, am înțeles că este foarte important pentru el să-l las să participe alături de mine prin casă, pentru că așa înțelege mersul lucrurilor și astfel va fi atras de acțiuni din ce în ce mai complexe, pe care mai târziu își va dori să le facă singur, pentru că în final capătă încredere în el că poate să le facă. Mai mult decât atât, am încercat să nu-l întrerup pe David atunci când era prins într-o activitate, decât dacă își punea sănătatea în pericol sau strica un obiect valoros. Dacă voia să adune pietre de pe jos îl lăsam, dacă voia să stea în iarbă să urmărească o furnică la fel, dacă amesteca plastilina chit că făcea un guguloi multicolor, la fel.

La fel ca orice abilitate cognitivă, concentrarea și răbdarea se stimulează, și în afară de participarea la diferite activități, jocurile și jucăriile sunt metode excelente pentru a sprijini acest lucru. Nisipul kinetic sau nisipul din parc, plastilina sau spuma modelatoare, jocurile și activitățile montessori și activitățile de tot felul (activități de Crăciun cu zăpadă și apă), toate au contribuit la dezvoltarea atenției, puterii de concentrare și la stimularea răbdării lui David. Iar David, la cei 4 ani abia împliniți este un copil cu o putere de concentrare foarte mare, care depășește media vârstei lui.

Revenind la subiectul de azi, există jocuri care antrenează mintea copiilor când sunt ceva mai mari, care le stimulează puterea de concentrare. De curând am găsit un astfel de joc care a bătut orice record de atenție: kitul de arheolog. David l-a primit inițial cadou de Crăciun și atunci am observat extrem de surprinsă că a stat peste o oră să descopere ce se afla în interiorul bucății de ghips, deși ne întâlnisem la petrecerea de Crăciun cu verișoarele lui cu care îi face mare plăcere să se joace.

Acum câteva zile, tatăl lui i-a făcut o surpriză și i-a cumpărat din nou acest kit, dată fiind pasiunea lui mare pentru dinozauri din ultima perioadă. Deși era destul de târziu, extrem de obosit după o zi de grădiniță, stat afară în aer liber și mers cu bicicleta, a dat dovadă de atât de multă determinare și perseverență, încât ne-a uluit: o oră și jumătate a “săpat” după fosila de dinozaur. A făcut o pauză scurtă de 2-3 minute cât să bea apă 😱.

Da, să știți că tare sunt mândră de băiatul meu, care între timp a decis  că se va face… arheolog în căutare de fosile de dinozaur 😆(Ni s-a părut super draguț că de această dată a găsit o fosilă de ierbivor, pare a fi Diplodoc, iar de Crăciun a descoperit un Tyrannosaurus Rex 🤗)