La sfarsitul lunii septembrie, l-am inscris pe David intr-un grup de joaca si explorare senzoriala pentru copii cu varste cuprinse intre 18 – si 24 de luni. Stiam ca odata cu venirea frigului vom avea nevoie de o activitate indoor care sa ne ajute sa depasim mai usor timpul pe care inainte il petreceam afara, imbaiati de soare si vant cald. Am inceput sa caut un astfel de grup la sugestia nasei mele care lucreaza in domeniul educational din SUA si care mi-a povestit cat de benefice sunt aceste ateliere pentru dezvoltarea neuronala a copilului mic. Mi-a aratat un filmulet pe youtube ca sa inteleg mai bine cum se desfasoara, video pe care il gasiti AICI daca va intereseaza.

Inainte de a-l inscrie pe David la acest atelier, cunosteam in linii mari ce inseamna stimularea senzoriala din articolele pe care le gasisem intamplator pe diverse bloguri si site-uri de parenting; printre beneficii erau enumerate: dezvoltarea competentelor lingvistice si a abilitatilor motorii fine. De-a lungul timpului, eu ii oferisem lui David o multime de momente de experimentare senzoriala zi cu zi, fara insa sa fiu cu adevarat constienta de beneficii, ci mai degraba ghidata de curiozitatea si incantarea pe care el o manifesta: atunci cand manca i-am permis sa-si bage mainile in farfurie sa simta textura mancarii, cand manca fructe l-am lasat sa le striveasca, cand bea apa – sa o lase sa-i curga si sa se ude, cand facea baie – sa rastoarne apa dintr-un recipient in altul, sa stoarca un burete, sa faca spuma, l-am lasat sa bata cu ciocanul de jucarie pe diverse suprafete, sa rupa hartie etc.

Odata ce a crescut si a inceput sa mearga am realizat cat de interesat este sa atinga lucruri noi din jurul lui precum iarba, frunzele, pietrele, nisipul. Si am constientizat si mai mult cat de important este pentru un copil sa auda, sa atinga, sa guste, sa exploreze lumea inconjuratoare pas cu pas. L-am vazut in curtea bunicilor de la tara atat de fascinat de lucrurile din jur ca parca am retrait o frantura din copilaria mea. L-am observat la mare cum se bucura de nisipul fierbinte, de alge si scoici, despre care am si scris aici Il vad de fiecare data cand mergem in parc cum se bucura de natura, fara oprelisti.

Lui David ii plac jucariile, mai mult decat orice. Adora masinile de orice tip, orice minge il farmeca intr-o secunda, e tot un zambet daca vede jucarii interactive, si carti, si creta, si jucarii de plus, si piese de lego… Pe scurt, ii plac toate 🙂

Insa, am observat ca ii place sa exploreze, sa testeze, sa incerce lucruri care nu fac parte din rutina lui zilnica de joaca. Si astfel i-am creat si acasa posibilitatea sa-si vanture mainile in cutia cu linte, sa separe paste, sa miroasa lumanari parfumate, sa fosnaie frunze, sa striveasca, sa bocane, sa amestece, sa intinda… sa simta.

Despre acest lucru e vorba in explorarea senzoriala, despre a privi, a asculta, a atinge, a gusta,  a simti, in cadrul cursului de la Lumea lui MOMO unde participa alaturi de alti 6 copilasi cu varste apropiate.

Eu sunt cu el, langa el, particip la toate activitatile, cant, ma joc, incerc totusi sa stau cat mai mult “in spate” pentru a-l lasa sa fie autonom, sa interactioneze, sa cunoasca, sa capete incredere, mai ales ca totul se face sub supravegherea unui trainer specializat. Ma ajuta si pe mine deopotriva pentru ca ma determina sa-mi las grijile la usa, sa uit de inhibitii, sa zambesc mai mult, sa redescopar copilul din mine.

Am optat pentru un astfel de atelier si pentru ca l-am vazut ca o modalitate buna de a-i usura procesul de inscriere la gradinita, demers pe care sper sa-l reusim in primavara. Stiu ca inscrierea in colectivitate nu e usoara si ca de cele mai multe ori suferinta e mare de ambele parti, acomodarea e dificila, separarea e grea.