Vacanta de vara la bunici cu gust de pepene si miros de trandafiri


Vara se va termina curand daca e sa ne luam dupa calendar, vremea frumoasa in schimb pare ca nu se va lasa asa usor dusa inapoi pe aripi de pasari calatoare. Pe mine ma bucura nespus pentru ca David vrea in continuare sa stea mai mult pe afara, decat in casa, mai mult in picioare goale, decat in pantofi, cand in iarba, cand in nisip, cand in apa, cand in pamant, mai mult murdar decat curat. Cam asa a fost vacanta noastra de doua luni la bunici, cu de toate, cu pamant in unghii si picioare pline de praf, guri murdare de capsune si pepeni dulci, obraji rumeni si miros de vant in par, genunchi prea des juliti, plamani plini cu aer racoros de dimineata si inimi incarcate cu amintiri.

La doi ani si jumatate, bucuriile zilnice au ca sursa lucruri atat de simple si naturale, ca nu de putine ori am ramas surprinsa. Adunatul unor crengi uscate, mirositul florilor, joaca in nisip, urmaritul insectelor. Alergatul in picioarele goale si mancatul de fructe direct din copac. Udatul florilor sau culesul legumelor. M-am dat un pas in spate si l-am privit. Am uitat de servetele antibacteriene, de pete pe tricou, de frica de rani si pericole. L-am lasat liber sa traiasca, privindu-l din umbra si bucurandu-ma alaturi de el, atunci cand voia sa-i fiu alaturi.

Si chiar daca in acest an nu am calatorit peste mari si tari, nu am ajuns la mare, nu am avut o vacanta asa cum o dorim noi adultii, cred ca pentru el toata aceasta experienta valoreaza infinit mai mult decat daca am fi mers intr-o tara necunoscuta sau intr-un hotel cu priveliste. La doi ani si jumatate, fericirea si bucuria au cu totul alta semnificatie. La doi ani si jumatate a trai frumos nu are de-a face cu a trai in hoteluri de lux, mancand preparate sofisticate, purtand haine scumpe, sub privirile unor oameni necunoscuti.

Vacanta cu gust de pepene dulce si capsune proaspete, cu miros de busuioc si parfum de trandafiri, cu framantat de lut si ascultat de pasari, cu amestec de trecut si prezent, cu emotii si amintiri, i-a construit viitorul. L-a construit pe el, in fiecare zi ce a trecut, cu fiecare experienta traita, cu fiecare zambet, cu fiecare imbratisare, alaturi de cei care acum ii ofera neconditionat iubire. Pentru ca, mai tarziu, nu se stie unde vor fi sau unde vom fi.

Leave a comment