In luna decembrie devenim mai generosi, e un lucru usor observabil. E luna in care donam mai mult,  facem cadouri, ne implicam in actiuni de caritate. Sa traiesti in aceasta lume inseamna pana la urma sa imparti cu ceilalti: pamantul, aerul, spatiul etc. Vedem in jurul nostru oameni mai altruisti, altii mai putini, oameni care empatizeaza mai mult, altii aproape deloc. In definitiv, important este ceea ce facem noi, fara sa ne uitam in gradina celuilalt. Nu sunt deloc de acord cu cei care asteapta mai intai schimbarea de la ceilalti, in loc sa faca ei primul pas.

Ati auzit cu siguranta de parinti care cred ca e mai bine sa-si invete copiii sa fie egoisti… “ca sa razbeasca in lumea asta rea”. Ma intreb insa daca aceasta e lumea in care vor sa traiasca mai tarziu copiii lor?!?

Eu aleg sa-l invat pe David generozitatea, cu toate “riscurile” care le implica. Daca gresesc, te rog sa ma ierti David. Insa, cred ca daca tu vei fi mai generos, vei atrage oameni generosi, daca vei fi mai iubitor, vei atrage oameni care te vor iubi.

Copiii insa, prin natura lor, sunt egoisti. Ei nu sunt capabili sa inteleaga punctul de vedere al altei persoane, sentimentele si nevoile altora. Este datoria noastra, a parintilor, sa ii invatam ce inseamna generozitatea. Copilul invata sa imparta in sanul familiei: jucariile, mancarea, obiectele din casa. Pierderea egoismului depinde in mare masura de dezvoltarea cognitiva a copilului. El nu e pregatit sa imparta pentru ca nu stie sa se puna in locul altcuiva. Capacitatea de a vedea lumea prin ochii altuia apare mai tarziu si se invata.

Eu observ acest lucru la David, zi de zi. Daca tin in mana o jucarie – o vrea el. Daca o inlocuiesc cu alta – o vrea bineinteles pe cea pe care o am. Daca vorbesc la telefon – vrea telefonul. Daca mananc – vrea sa guste si el. Jocul de genul “acum David, acum mami” sau  “o bucatica mami, o bucatica David” il ajuta sa inteleaga ca e bine sa impartim, sa dam si sa primim. Ii cer jucaria cu care se joaca, ii multumesc si ii dau alta la schimb. Sa nu credeti ca functioneaza intotdeauna, insa perseveram 🙂

Dar, trebuie sa fim atenti ce anume invatam copilul sa imparta. Am citit in cartea lui Dorothy Law Nolte ( Copiii invata ceea ce traiesc ), despre care am scris intr-o postare anterioara, un lucru foarte interesant. Ca este bine sa invatam copilul sa imparta un lucru care nu implica sacrificiu personal. Trebuie sa intelegem ca unele lucruri personale – paturica, jucaria preferata, pernuta de dormit – au o semnificatie aparte pentru copil. Ele reprezinta siguranta casei, caldura si dragostea parintilor. In acest caz, sentimentul de apartenenta este indreptatit.

Principala datorie a parintilor este sa ofere lumii oameni mai buni. Asa ca, dragi parinti, haideti mai intai sa nu fim noi egoisti, pentru ca doar asa dam o sansa copiilor nostri sa traiasca intr-o lume mai buna.