Intr-o zi ploioasa de primavara, un baietel cu ochii negri picteaza un curcubeu colorat. Sta la masuta lui alba si asculta cum mama ii povesteste despre nori negri si ploaie, despre copacii care asteapta insetati picaturile, asa cum si el vrea o “pauda de apa” dupa o sesiune de fotbal, despre iarba si florile care sunt mai frumoase cand stropi mici picura pe intensul lor verde, asa cum si parul lui e mai matasos dupa ce apa il mangaie bland.

Toata povestea nu dureaza mai mult de 10 minute. Atat e termenul limita de rabdare, concentrare si ascultare al baietelului de doi ani. Odata timpul scurs, el vrea sa se ridice. O noua activitate insa ii capteaza iarasi interesul.

Am aflat de aseara ca astazi vom avea parte de ploaie. Asa ca i-am pregatit o mica surpriza lui David. Am asteptat sa adoarma si azi noapte mi-am instalat tabara de lucru in bucatarie. Am confectionat un nor dintr-o bucata de carton de la cutia unei masini, i-am facut o fisa de lucru cu o umbrela pe care sa lipeasca abtipilduri asemeni picaturilor, i-am aranjat cartile despre ploaie pe care sa le rasfoim impreuna, am transformat un burete albastru in nori pufosi pe care sa-i stoarca dupa pofta inimii pe pamantul (cafea macinata) cu flori, am pregatit sarmele pufoase pentru un curcubeu colorat, am facut umbrelute din recipiente de iaurt si plastilina.

M-am bazat pe lucrurile pe care el deja le cunoaste sau pe care le poate intelege la varsta de doi ani. Veti vedea in pozele ce urmeaza ce a iesit. Sper sa va placa si sa incercati!