Frig, ploaie, vant, umbrele, paltoane sumbre si caciuli groase, nas rosu si maini reci. Ambuteiaje pe strada, semafoare care nu merg, calorifere reci, lumina aprinsa de cu amiaza, haine pe balcon care se usuca greu. Par care cade. Nas infundat, stranuturi, raceala sau gripa. Vitamina C. Ceaiuri. Zile scurte. RECE!

Frunze colorate care fosnaie amuzant sub picioarele jucause, porumbei blanzi care asteapta mai abitir ca oricand ceva de mancare, apa care cade din cer si racoreste palmele fierbinti, baltoace bune de topait in ele, struguri dulci si mere parfumate, dovleac si castane. COLORAT!

Simtim diferit toamna. El o priveste cu uimire, prin ochii lui puri de copil, incantat de tot ce il inconjoara, curios de ce se intampla, dornic sa incerce, sa experimenteze. Eu o privesc cu detasare, obosita, ingrijorata de noile schimbari.

Azi, mi-am facut curaj si dupa multe zile de stat “pe langa casa”, am iesit cateva ore in parc. Trecusera cred ca mai bine de 3 saptamani de cand nu mai avusesem o plimbare pe aleile parcului unde ne-am petrecut majoritatea zilelor de vara.

A fost MI-NU-NAT!

Am vazut culorile superbe ale copacilor, cum doar toamna poti sa le vezi, am alergat prin frunze uscate, am cautat castane si conuri de brad, am zambit si ne-am imbratisat. Nu am simtit nici frig, nici foame. Nu stiu cand s-au scurs 3 ore.

Am vazut in schimb acum, cand m-am uitat la poze 🙂