De 10 luni David este esenta vietii mele. Si cum esentele tari se tin in sticlute mici, asa e el: cea mai puternica aroma intr-un trup micut de copil. Mamicile stiu ca mirosul de lapte specific bebelusilor devine pentru o perioada cel mai frumos parfum. Iar el miroase atat de frumos, si din fericire inca mai miroase a bebelus 🙂

De 10 luni David mi-a schimbat coordonatele vietii. Acum functionez parca dupa alt fus orar, dupa alt sistem de valori. Mi-am schimbat dorinte, preferinte, poate chiar si credinte. Ma las mai mult condusa de prezent si mai putin dominata de trecut.

De 10 luni, invat sa cresc un om. Poate parea ciudat ceea ce spun dar este extraordinar sa vezi efectiv cum creste in fata ta o fiinta umana, si cum ai un rol important in tot acest proces. Sa vezi cum se dezvolta fizic, emotional si intelectual. Sa vezi cum i se modifica fizionomia, dar si cum i se modeleaza caracterul. Cum invata sa manance, sa mearga, sa vorbeasca. Cum intelege ceea ce se intampla in jurul lui, cum incearca sa-si impuna vointa.

De 10 luni, ma bucur de cele mai sincere zambete. De cele mai calde imbratisari. De cele mai dulci pupicuri. Daca vreti sa vedeti cu adevarat un zambet sincer, uitati-va la copiii mici. Ei nu stiu ce inseamna urat sau frumos, adevarat sau fals, tanar sau batran, vechi sau nou, modern sau demodat. La varsta aceasta plina de puritate, cand intalnesc alta pereche de ochi, pur si simplu zambesc din toata inima.

De 10 luni am inteles ca pot fi pe locul 2, fara sa imi para rau. Am inteles ca a oferi nu inseamna a pierde, ba dimpotriva a castiga. Am inteles ca fericirea nu trebuie confundata cu placerea.

Stiu ca aceasta perioada este trecatoare, pentru ca sunt constienta ca odata cu trecerea anilor, David va deveni din ce in ce mai independent si va sta din ce in ce mai putin in bratele mele. Nici nu vreau sa ma transform in genul de parinte care isi traieste viata prin intermediul copilului. Vreau ca el sa-si traiasca viata asa cum va crede de cuviinta, sa-si invete lectiile vietii care ii sunt destinate, sa-si urmeze drumul care ii este harazit. Incerc doar sa-l ghidez asa cum cred ca e mai bine pentru el si pentru lumea aceasta si sa ma bucur cat pot de mult de timpul petrecut cu el, de perioada aceasta extrem de frumoasa in care evolueaza si descopera lumea cu pasi mici de copil.

La multi ani dragul meu!

PS: E greu sa-l mai prind pe David in poze 🙂 Pentru ca e tot timpul in miscare, alearga in premergator, aplauda si vorbeste pe limba lui, cat e ziua de lunga 🙂