Nu-i asa ca una dintre marile frumuseti ale vietii e zambetul acela sincer pe care ti-l arata copilul tau cand te joci cu el? Mai intai zambetul acela de bebelus, cu toata gura deschisa, fara niciun dintisor, care chicoteste si gangureste la fiecare grimasa ciudata pe care o faci, mai apoi hohotele de ras puternice si pline de culoare la orice stangacie intentionata, iar mai tarziu rasul lui personal si plin de intelesuri.

Imi place sa-mi vad si sa-mi aud copilul razand, ca oricarui parinte de altfel. Ma binedispune, ma incarca, ma implineste. De foarte mic, am descoperit ce jocuri ii placeau si ii aduceau zambetul pe buze si profitam la maximum de situatie sa-l vad zambind. Acum la doi ani, joaca are in continuare un rol covarsitor cand vine vorba de rasetele lui David. Desi ii plac jucariile si cu ajutorul lor cream o multime de scenarii amuzante, avem si jocuri fara jucarii, foarte distractive. Continue reading →