Pentru mine, cărțile sunt terapeut, profesor, prieten, ghid, portal magic de conectare dintre prezent și trecut. Pur și simplu le iubesc, sunt dependentă de ele. Am nevoie de ele inclusiv în meseria mea.

Pentru David, până în acest moment, am observat că ele reprezintă doar o sursă de informație. Așa cum povesteam și cu altă ocazie, David nu s-a dat în vânt după povești, cu foarte puține excepții. Am observat mai nou că îi plac poveștile inventate de mine, cu subiecte care țin tot de realitatea înconjurătoare. Continue reading →