“Aproape 39 de saptamani ai stat in pantecul meu, ai crescut din si in trupul meu, am trait la unison, zile intregi de bine, amestecate cu zile intregi de a nu fi bine. 39 de saptamani presarate cu tot soiul de temeri. 39 de saptamani in care inimile noastre s-au acordat si au batut din ce in ce mai puternic. 39 de saptamani in care m-am rugat sa fii sanatos si sa cresti puternic. 39 de saptamani in care ti-am vorbit despre noi. 39 de saptamani in care ti-am spus ca te iubesc si ca abia astept sa te cunosc.” E scurta mea marturisire despre perioada sarcinii, o perioada amestecata cu tot soiul de emotii pozitive si mai putin pozitive, perioada in care m-am tot intrebat daca David ma aude cand ii vorbesc, daca simte bucuria mea, daca lacrimile mele de tristete il ranesc, daca ii e bine acolo?  Continue reading →