David 2 – 3 ani

Povestea pantofiorilor neobositi

A fost odata ca niciodata o pereche de pantofiori albastri ca marea. Intr-o frumoasa zi de primavara, un baietel cu ochi negri s-a apropiat de ei si le-a cerut sa devina parteneri intr-o misiune secreta. S-au potrivit perfect, asa ca nu s-au mai lasat separati, decat la ceas de seara cand soarele se impletea cu pamantul in culori de curcubeu.

Fiecare zi care a urmat a fost o aventura plina de neprevazut. Zi de zi, timp de cateva luni bune, au cutreierat in lung si in lat. Au fost exploratori, cataratori, piloti, politisti, constructori, bucatari, gradinari, fotbalisti si orice le-au mai poftit inimile lor pline de voie buna. Au invatat sa faca lucruri noi, au invatat sa mearga cu tricicleta si trotineta, au urcat si coborat scari, au escaladat tobogane, au alergat, s-au catarat, s-au transformat cu fiecare zi ce trecea.

Au strans urmele zilelor de vara cum doar o pereche de pantofiori neobositi ar fi putut sa o faca. Continue reading

Despre renuntare la suzeta la 2 ani si jumatate

David are in prezent 2 ani si 8 luni. Desi au trecut cam doua luni de cand a renuntat la suzeta, nu mi-am dorit sa povestesc despre experienta noastra decat atunci cand am observat ca suzeta nu mai face cu adevarat parte din viata lui, nu-si mai aminteste de ea si nu mai prezinta un “pericol” atunci cand o vede intamplator la alt copil sau in magazin. Si acest moment este acum.

Varsta la care David a renuntat la suzeta poate parea unora neadecvata, tarzie, nepotrivita, poate asa cum s-a intamplat si in cazul renuntarii la scutec despre care am scris aici. Mie nu mi se pare deloc. Dimpotriva, am asteptat momentul in care l-am vazut pe el ca este pregatit. Suzeta pentru un copil are o valoare extrem de mare. Este obiectul de confort cu care formeaza o legatura de atasament puternica din primele zile de viata. Acesta este si motivul pentru care eu i-am aratat respect si niciodata nu am folosit cuvinte si expresii “urate” la adresa suzetei. Personal mi se pare un nonsens sa ii oferi copilului suzeta in multe momente “dificile” si la un moment dat sa ii spui ca e “caca“, cum am auzit frecvent ca se intampla. Continue reading

Primii copaci, primele flori, curtea noastra draga

Am dat startul activitatilor de toamna in gradina casei noastre, care inca e in lucru. Am cumparat primele flori pe care abia asteptam sa le vedem inflorite la primavara, am cumparat primii copaci din care abia astepam sa culegem si sa mancam fructe, fructele noastre ❤ , ne-am cumparat ustensile de gradinarit si ne-am pus pe sadit si plantat.

Am facut echipa buna toti trei si ne-a placut la nebunie sa petrecem timp impreuna, sa ne rupem de rutina, sa ne relaxam in liniste, in propria noastra curte. L-am privit pe David cu cat entuziasm ne copia si repeta miscarile, l-am privit cum alearga prin curte nestingherit si liber ca pasarile cerului. Continue reading

Renuntarea “noastra” la scutec – 2 ani si jumatate

De la bun inceput imi asum faptul ca vor exista pareri care vor spune “De ce  ai vrea sa povestesti despre un astfel de subiect sau vai ce tarziu a renuntat la scutec, uite copilul meu nu mai poarta pampers de la 1 an “. Insa, povestea noastra nu este pentru acesti parinti dornici de comparatii sau acuzatii, ci pentru cei care vor o parere, o idee de renuntare la scutec intr-o maniera blanda, bazata pe cooperarea copilului, atunci cand copilul este pregatit, dar in aceeasi masura si parintele, nu cand gura lumii o spune.

Povesteam in acest articol ca primul pas in ideea renuntarii la scutec l-am facut cand David avea 9 luni, bazandu-ma pe ce auzisem in jur. Atunci am cumparat prima olita. O olita frumoasa, cu model in forma de iepure si o bila rosie pe care o putea roti, in ideea de a-l atrage pe David sa o foloseasca. A fost un esec total. De fiecare data cand incercam sa-l determin sa se aseze, David incepea sa planga si sa se zbata. Incercarile acelea zadarnice m-au determinat sa caut opinia unui specialist despre cand este pregatit un copil din punct de vedere fiziologic si emotional sa foloseasca olita. Cartea Invata-l sa faca la olita in 7 zile de Gina Ford este cea care mi-a oferit un astfel de raspuns. Bazandu-ma pe ceea ce am citit am inteles ca David nu era deloc pregatit sa invete sa foloseasca olita asa ca am decis sa mai asteptam. Continue reading

Edenland Park – o experienta grozava pentru toata familia

Doamne Dumnezeule! Cine m-a pus sa incerc asa ceva 🙂 Mi-am zis in timp ce urcam intr-un copac, pe o scara din lemn, extrem de inalta in mintea mea super panicata! In timp ce il invocam pe Dumnezeu, ma gandeam totusi ca mai greu decat operatia de cezariana nu are cum sa fie. Hai Ana, iesi din zona ta de confort, invingeti frica de inaltime si porneste, imi ziceam in gand, cu inima cat un purice si pulsul la maximum.

Nepoatele mele Alexandra si Iulia erau in fata, respectiv in spatele meu, si se miscau cu o usurinta si un curaj care ma panicau si motivau in acelasi timp. David era jos si plangea dupa mine din bratele lui tati, speriat ca mamica lui e mult prea sus. “Hai ca poti Ana!”, imi zicea Alexandra care imi dadea indicatii despre cum sa parcurg traseul Cimpanzeu din copaci. Iulia din spatele meu imi zicea ca si ei ii e frica, insa aparea parca in cateva secunde in spatele meu cu o viteza demna de o maimutica adevarata.

Mi-a fost ingrozitor de frica! Pe cuvant de… cercetasa 🙂 Insa, experienta este de milioane. Adrenalina mi-a inundat tot corpul si chiar daca in prima faza imi venea sa renunt, m-am lasat luata de val si de nepoatele mele super curajoase. Continue reading

Dermatita de contact si povestea manutelor curioase

Inca de la bun inceput vreau sa mentionez ca acesta nu este un articol medical, nu este o recomandare de tratament, ci este o experienta personala. Motivul pentru care scriu despre acest subiect este strict sa va ajute sa evitati o problema sau sa va ofere un punct de plecare daca va aflati intr-o situatie similara.

Daca ne sunteti aproape, stiti ca suntem in plina amenajare a casei noastre. Acesta e si motivul pentru care scriu rar in acest moment. Timpul meu in prezent e impartit intre site-uri din domeniul constructiilor, mers prin magazine de profil si David 🙂 E o treaba tare complicata partea cu amenajarea casei in regie proprie, pentru ca in ciuda faptului ca e minunat sa iti poti alege singur modelele dorite, sa le cumperi tu cu mainile tale, e mare consumatoare de timp si energie. Continue reading

Prima mea carte despre insecte, National Geographic – Catherine D. Hughes

Mami, uite un spiderman pe perete!” mi-a zis intr-o zi David 🙂 Amuzata de situatie si gandindu-ma ca daca tot petrecem vacanta de vara la bunici, intr-o curte plina cu gaze, nu ar fi rau sa le si cunoastem mai bine, pentru ca nici eu nu sunt vreo mare cunoscatoare de vietati cu multe picioare. Si chiar daca in scoala generala am fost obligata sa fac acel macabru insectar, sa colind pe campuri dupa gandaci si fluturi, tot nu stiu sa recunosc mai mult de cateva specii.

David se afla in plina perioada a intrebarilor, dar in principiu intrebarea pe care o aud cel mai des este “Mami ce e aia?“. Raspunsul meu a fost cam acelasi in cele mai multe situatii: “un gandac“. Insa, copilul mic si curios, odata ce prinde indrazneala cuvintelor, nu renunta asa cu una cu doua si continua cu arsenalul de intrebari: “Si ce face?” “Unde se duce” “De ce?” etc Continue reading

Vacanta de vara la bunici cu gust de pepene si miros de trandafiri

Vara se va termina curand daca e sa ne luam dupa calendar, vremea frumoasa in schimb pare ca nu se va lasa asa usor dusa inapoi pe aripi de pasari calatoare. Pe mine ma bucura nespus pentru ca David vrea in continuare sa stea mai mult pe afara, decat in casa, mai mult in picioare goale, decat in pantofi, cand in iarba, cand in nisip, cand in apa, cand in pamant, mai mult murdar decat curat. Cam asa a fost vacanta noastra de doua luni la bunici, cu de toate, cu pamant in unghii si picioare pline de praf, guri murdare de capsune si pepeni dulci, obraji rumeni si miros de vant in par, genunchi prea des juliti, plamani plini cu aer racoros de dimineata si inimi incarcate cu amintiri. Continue reading

Impreuna cu nasii

Ne despart multi kilometri, mii chiar, dar asta nu ne impiedica sa avem o relatie frumoasa, dincolo de respectul pe care il avem pentru cei care acum 7 ani ne deveneau nasi. Ne-am bucurat tare mult sa-i revedem, sa-i regasim la fel de frumosi si pozitivi si sa fim impreuna. Ne-am bucurat sa-l vedem pe David fericit impreuna cu cei care acum doi ani ii deveneau parinti spirituali, in bratele carora a primit taina botezului.

Cu toate ca nu avem posibilitatea sa ne vedem atat de des pe cat ne-am dori, pentru noi conteaza enorm cum ne simtim cand suntem impreuna. Si momentele acestea se aseaza acolo, in locul amintirilor frumoase din inimile noastre. ❤ Mai punem cateva amintiri si aici pentru ca tare imi sunt dragi pozele astea 😉 Continue reading

Pictam: ideile noastre de joaca intre 2 si 3 ani

Sa fi trecut vreo sase luni de cand tot pictam. David a primit in dar de Craciun un set de acuarele si acela a fost momentul 0 cand a invatat sa foloseasca o pensula. De atunci, pictam si ne pictam, pentru ca dupa fiecare sesiune artistica nu scapa nicio hainuta intacta (pelerina de protectie ramane stinghera pe scaun :-) ). Aceasta activitate a picat asa de bine pentru ca in multe zile reci de iarna am fost nevoiti sa stam in casa. Pictam din nou deoarece acum caldura mare de afara nu ne pica bine.

Bineinteles ca la doi ani, David nu stia si nu stie nici acum la doi ani si jumatate sa picteze in adevaratul sens al cuvantului, insa, toata joaca aceasta cu acuarela care ii place nespus de mult l-a invatat sa tina si foloseasca in mod corect pensula, lucru care ii va usura “munca” mai tarziu la gradinita.

Am strans mai jos cateva idei puse in aplicare de-a lungul timpului, care sper sa va placa si de ce nu, chiar sa va inspire: Continue reading