Operația de fimoză nu este o experiență ușoară, însă nu este nici atât de traumatizantă cum am citit și auzit. Voi povesti experiența lui David la 4 ani legată de această intervenție chirurgicală și mai ales de ce am apelat la operația de fimoză, în cele ce urmează.

31 august 2018, povesteam dintr-o suflare experiența noastră în legătură cu infecția urinară a lui David.

28 aprilie 2019, de Paște mai exact, David face a treia oară infecție urinară. Am ajuns din nou la Urgențe la Ponderas cu febră mare, i s-au făcut din nou analize ( sânge și urină) care au confirmat ceea ce am intuit de la primele simptome. Din nou antitermice, antibiotic, zile grele și dureros de dus de un părinte care își vede copilul apatic, fierbând la propriu. Am înțeles acum că operația de fimoză este singura soluție sau cel puțin, după cum spun medicii, eliminarea uneia dintre posibilele cauze ale infecțiilor urinare repetate.

28 mai 2019, exact la o lună diferență de la ultima infecție urinară, David a fost operat de fimoză. De la bun început vreau să vă spun că acest articol nu este unul de specialitate, ci așa cum am scris în titlu este o experiență personală, cu doza ei de subiectivism și poate lipsa termenilor de specialitate sau formularea lor nu tocmai corectă. Însă, încerc să vă povestesc exact cum am resimțit noi experiența operației de fimoză făcută la spitalul privat Ponderas din București pentru că știu cât de mult ajută să citești o astfel de părere, din proprie experiență, știu cât am căutat eu păreri legate de operația de fimoză, recuperare, tratament etc  ca să știm măcar în linii mari la ce să ne așteptăm.

Primul pas pe care l-am făcut a fost să-i programez din nou lui David un consult la medicul chirurg pediatru care îl văzuse în luna august a anului trecut. În urma consultului, medicul a pus diagnosticul de fimoză congenitală, adică orificiu prepuțial îngustat, practic decalotarea fiind imposibilă. V-am spus și cu altă ocazie că părerile privind decalotarea băiețeilor sunt împărțite. După nașterea lui David, eu am citit păreri diferite ale medicilor pediatri și am ales să nu îl decalotăm pe David decât să-l spălăm în zona genitală trăgând foarte ușor de piele.

Medicul chirurg pediatru care de altfel l-a operat pe David mi-a spus cum trebuie să procedez pentru a programa intervenția chirurgicală: practic să sun la un număr de telefon de la biroul de internări. Persoana cu care am vorbit mi-a spus că înainte de intervenție David trebuie să facă un consult medical general preoperator la un medic pediatru care să ne spună dacă David este apt pentru operația de fimoză și un consult la medicul anestezist. Am stabilit astfel data pentru cele două controale. Controlul preoperator pediatric a însemnat o examinare obișnuită, consult cardiac, pulmonar și palparea abdomenului și controlul obișnuit al gâtului. Din câte am înțeles noi de la medicul pediatru, David nu putea fi operat dacă era răcit. Nu știu să explic motivele medicale, intuiesc că are legătură cu anestezia generală. Alături de consult, lui David i s-au recoltat analize la sânge și urină, pentru a se asigura că David nu este bolnav, nu are vreo infecție în organism.

După examinarea generală și recoltarea sângelui pentru analize, am mers cu David la un consult preanestezic, unde am răspuns la întrebări similare cu cele de la controlul pediatric (dacă este vaccinat, dacă are alergii, dacă a primit până acum panadol, nurofen sau novocalmin etc). Medicul anestezist ne-a spus în mare care este procedura de sedare dinainte de operația chirugicală de fimoză, citez din memorie: „Lui David i se va da o cantitate mică de sirop (panadol sau nurofen) cu un medicament sedativ, cu un sfert de oră înainte de a intra în sala de operație care îl va ameți ușor, după care i se va pune o mască cu miros de bombonele”. De asemenea, am primit recomandarea ca în ziua operației de fimoză să nu mănânce cu 6 ore înainte și să nu bea apă cu 4 ore înainte de intervenția chirurgicală. Lucru pe care l-am și făcut.

Astfel, a doua zi am plecat spre spital. Pentru că ne-au rugat să venim cu 4 ore înainte de începerea operației de fimoză, operație programată la ora 4, i-am dat lui David să mănânce puțin înainte de ora 10. De atunci până la ora 4 și jumătate când David a intrat în operație, niciunul dintre noi nu a mâncat și băut apă. Am așteptat toți trei într-un salon foarte drăguț, în timp ce am completat acte în legătură cu acordul legat de operație, am vorbit, ne-am uitat la desene pe telefon și am spus ghicitori pentru copii. Bineînțeles că David s-a plictisit, că a spus de multe ori că vrea acasă, că îi este sete și foame, nu într-un mod exagerat, așa că am putut să-l împăcăm ușor. Cu puțin înainte de operație, i-am făcut un duș și l-am îmbrăcat în pijămăluța pe care a primit-o.

Pe la ora 16, David a primit siropul cu acel sedativ, după care a așteptat liniștit la mine în brațe. Într-un scaun cu rotile am fost duși de un infrmier la sala de operație. În fața celor două uși mici batante, David a fost luat în brațe de o asistentă foarte draguță, care a început să-l întrebe  ce fel de mașini îi plac, dacă se uită la desene și că… mami trebuie să se ducă să se schimbe. Obosit și amețit s-a lăsat dus în sala de operație cu zâmbetul pe buze.

După 3 sferturi de oră dacă îmi amintesc bine, medicul chirurg a venit să ne spună că totul a mers bine, ne-a explicat în linii mari procedura medicală (incizie dorsală Duhamel), la ce să ne așteptăm după operația de fimoză și ce trebuie să facem în perioada de recuperare. Ulterior, am fost condusă de o infirmieră la terapie intensivă unde era David.  Inimioara mea, conectată la aparate, s-a trezit ușor și a vrut să meargă… acasă. Am fost duși în salonul nostru, unde am rămas câteva ore, pentru a vedea reacția lui postoperatorie și dacă face pipi. A băut ceai, a mâncat stiksuri și a făcut pipi, a plâns că îl doare foarte rău, a fost dat cu o cremă anestezică și pansat cu rivanol. A plâns din nou că vrea acasă, dar mai ales că vrea să i se scoată branula din mână.

Am primit biletul de externare, cu recomandările de care trebuie să ținem cont după operația de fimoză și la 10 jumate seara, ne-am dus spre casă obosiți, dar mulțumiți de cum a decurs toată experiența cu operația de fimoză a lui David de la Ponderas.

Recomandările medicale postoperatorii au fost așa: aplicații locale cu cremele Nidoflor și Romla, pansament cu Rivanol rece după fiecare pipi sau chiar mai des, băi locale cu ceai de mușețel, Nurofen la 8 ore.

Prima noapte a fost ok, dimineața în schimb s-a trezit urlând de durere. Pentru că mi s-a părut că este foarte inflamat, i-am trimis medicului chirurg care l-a operat pe David poza cu inflamația. Ne-a sfătuit să venim la un control pentru că în situația în care capul penisului este în afara, acesta va trebui băgat la loc imediat, iar procedura este foarte dureroasă. Din fericire, nu a fost vorba decât de edemul postoperator normal care s-a retras după 3 zile cu comprese bine înmuiate în Rivanol rece, ținut la frigider.

David încă se reface, dar se simte foarte bine. A trecut o săptămână de la operație, a început de luni grădinița, nu mai acuză niciun fel de durere la urinat sau pe timpul zilei, doar la decalotarea de la baia de seară. Știu că e greu, că e o zonă sensibilă, mie inima mi se face cât un purice și pulsul o ia razna de câte ori trebuie să fac acest lucru știind că îl doare.

Nu este o experiență ușoară, însă nu este atât de greu de dus dacă te gândești în continuu la binele copilului și dacă ai parte de o experiență medicală plăcută. Iar la noi din fericire exact așa a fost, încât ceea ce am simțit când am ajuns acasă a fost recunoștință pentru tot, pentru personalul medical care l-a tratat cu căldură și blândețe pe David!

Dacă aveți întrebări legate de operația de fimoză, lucruri pe care eu le-am omis poate din prea multă emoție și frică, le aștept în comentarii mai jos și vă răspund cu mare drag!

În rest, vă doresc să aveți pitici super puternici și sănătoși!