10 cărți superbe cu care mi-am început anul și marea mea provocare literară din 2019


Țin să vă mărturisesc un gând pe care l-am avut într-una dintre serile trecute, l-aș numi chiar o provocare și tine doar de mine să o depășesc! Mi-am propus să citesc în acest an 50 de cărți. Nu știu dacă voi reuși, până atunci un lucru îl știu clar: cu cât citesc mai mult, cu atât mă dezvolt mai mult și mă apropii cu fiecare pagină de persoana care îmi doresc să fiu.

Lucrurile se complică pentru că intervin responsabilitățile zilnice, jobul, treburile casnice, dorința de a petrece timpul liber cu David și cei dragi, de a călatori și de a-mi construi amintiri frumoase. Așa că timpul nu îmi e un prieten foarte bun în ultima vreme, dar cu toate acestea, mă împrietenesc cu el și fac în așa fel încât să profit de fiecare moment liber pe care îl am citind.

Așa că, dacă sunteți în căutare de idei frumoase de cărți, eu vă recomand cu mare drag cărțile pe care le-am citit. Până în acest moment, să se consemneze 15 mai 2019, am mai citit:

  1. Copila de zăpadă, Eowyn Ivey

O poveste de viață, plină de farmecul ispititor al basmelor. Ajunși deja la jumătatea vieții, Jack și Mabel se lupta să-și clădească o viață nouă în Alaska anilor ’20, într-o regiune sălbatică, total neprietenoasă omului. Însă nu greutatea vieții îi face să sufere cel mai mult, ci faptul cu nu mai pot avea copii și că primul lor copil a murit la naștere. Cine este copila de zăpadă, ce rol are ea în viața celor doi, cum decurge relația lor, veți afla în carte într-o manieră superb povestită de Eowyn Ivey.

2. Paradisul de după colț, Mario Vargas Llosa

Fără îndoială una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit până acum. Flora Tristan și Paul Gaugain. Dacă al doilea personaj vă spune cu siguranță ceva dacă ați trecut pe la lecțiile de franceză din școală, într-adevăr este vorba de renumitul pictor, bunica lui vă este mai puțin cunoscută, deși a avut o importanță deosebită în salvarea clasei muncitoare din ghearele burgheziei. Paul a devenit un boem sălbatic, adoptat de polinezia franceză în căutarea primitivismului creator, Flora o feministă înrăită își sacrifică familia pentru idealurile umaniste în care crede. Pur și simplu, MINUNATĂ!

3. Open, Autobiografie, Andre Agassi

Recomandarea aceasta de carte am primit-o de la Liviana Tane, la cursul ei de storytelling la care am participat acum vreo două luni cred, pe lângă alte informații prețioase bineînțeles. Deși e voluminoasă, are nici mai mult nici mai puțin de 519 pagini, am citit-o extrem de repede. E o carte scrisă într-o manieră simplă ai zice la prima vedere, însă așa cum am ajuns să cred de-a lungul timpului, să scrii ușor, să te înțeleagă un public mare e cel mai greu lucru. Pe de altă parte, povestea de viață a lui Agassi, cu multe informații din culisele tenisului, este spumoasă, însă dacă îmi permiteți…e multă poveste. Nu vreau să înțelegți că nu cred că nu sunt informații adevărate, însă ai nevoie de măiestrie literară ca să redai lucrurile ceva mai puțin pozitive într-un mod frumos, dacă îmi înțelegeți subtilitatea exprimării.

4. Și munții au ecou, Khaled Hosseini

Că sunt absolut fermecată de modul de a scrie a lui Khaled Housseini am spus-o și in celelalte ocazii când v-am povestit de Vânătorii de zmeie sau Splendida cetate a celor o mie de sori. Și munții au ecou e la fel de frumoasă, o poveste despre familie, despre iubire, despre emoții, despre cât de diferiți putem fi și cât de departe ne duce viața uneori, despre cum poate o decizie să ne schimbe radical viața. SUPERBĂ!

5. Fata cu fragi, Lisa Stromme

O poveste de dragoste interzisă de societate, de familie. O carte atât de colorată în descrieri pitorești, încât m-a făcut să pierd adesea noțiunea timpului și am rămas până târziu în noapte citind-o după ce David adormea. Ca să înțelegeți ideea cărții pe scurt: sunt întâmplări din viața pictorului Edvard Munch văzute prin ochii unei tinere admiratoare a tablourilor sale.

6. Proiectul Rosie, Graeme Simsion

O carte neobișnuită, asta e clar. Dar în sensul bun al cuvântului, mai ales că mie îmi plac cărțile care mă provoacă. Cartea este scrisă din prisma viziunii lui Don, un savant genetician foarte inteligent, care suferă de sindromul Asperger și modul în care acesta se adaptează la lumea înconjurătoare, mai ales când se îndrăgostește. Dacă nu știați Sindromul Asperger este o tulburare comportamentală din spectrul autistic și se manifestă prin incapacitatea de a înțelege ce cred alții (limbajul non-verbal) și de a se transpune în situația altor persoane (empatiza). Este o carte pe alocuri amuzantă, dar care, extrapolând, pe mine m-a făcut să văd lucrurile din altă perspectivă, cum că nu toți oamenii sunt atenți la detaliile fine de comportament, la reacții, adică sunt mai direcți și uneori chiar brutali în vorbire, fără intenție, ci pur și simplu pentru că emisfera creierului legată de emoții nu e atât de dezvoltată ca la alții. Și nu mă refer la bădărănism, ci mai degrabă la cinism.

7. Dans, Dans, Dans, Haruki Murakami

Cartea e surprinzătoare, are idei unice, deștepte cum îmi place mie să spun, la fel ca și În căutarea oii fantastice despre care am scris aici. La fel de greu de citit, dar la fel de fascinantă în stilul inconfundabil al lui Murakami, care combină excelent fantasticul și realul. Vă spun doar atât, dacă nu ești cititor de cursă lungă, atunci cu siguranță cartea nu e pentru tine.

8. Domnul Ibrahim și florile din Coran, Eric Emmanuel Schmitt

Cu această carte am descoperit un scriitor care îmi place. Deși am citit-o în două ore cred, nu are decât 75 de pagini, într-un format aerisit, povestea lui Moise este emoționantă. Mai ales ca mamă de băiat nu am putut să nu simt durerea din inima lui dar în același timp să apreciez curajul de a se descurca singur la vârsta lui fragedă. Ibrahim este un ”mentor” extraordinar, cu o viziune asupra umanității de la care eu am avut de învățat.

9. Scrisori către fiul meu, Gabriel Liiceanu

O poveste… de inimă. Frumos scrisă, ușoară, cu mici mențiuni filozofice, dar cu și mai multe detalii personale din viața autorului cu fiul său și experiența operației pe cord din America.

10. O experiență personală, Kenzaburo Oe

Dacă ești părinte ți se va părea o carte extrem de tristă, de ciudată, de neînțeles pe alocuri. Tu ce ai face dacă fiul tău s-ar naște cu o malformație craniană care îi deformează craniul? O experiență personală… tulburătoare aș mai completa eu.

Mă refer în special la ultima carte, dar țin să vă repet un lucru: nu trăiți experiențele personajelor din cărți prin primsa viziunii voastre asupra vieții. Nu le mai clasați în povești bune sau rele. E normal să nu vă placă o carte și să o dați deoparte, așa cum am făcut și eu de exemplu cu Iepurele cu ochi de chihlimbar. Realmente am încercat să o citesc dar nu am putut. Dar fiți mai degrabă martori la ceea ce se întâmplă și așa vă veți bucura de lectură în adevăratul sens al cuvântului, veți înțelege mesajele din spatele cuvintelor.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: