După un Paște în care am luat zeci de temperaturi pe zi, măsurat mililitri de antibiotic, alternat nurofen și panadol, încercat metode de convins copilul să ia măcar o înghițitură de mâncare, am fugit spontan la mare. Ne-am decis rapid, de pe o zi pe alta, pentru că planul de a merge cu o săptămână în urmă fusese năruit de îmbolnăvirea lui David. Am vrut să mergem la mare, pentru că ne doream un loc mai puțin aglomerat, când plaja e liberă, soarele nu e atât de arzător ca în timpul verii, când simți că te poți bucura din plin de frumusețea mării, nu de priveliștile vecinilor de prosop. Puterea pe care marea o are asupra psihicului uman e atât de reală, încât efectiv am simțit în timp ce pășeam pe nisipul cald cum marea îmi ia gândurile de furie, tristețe și deznădejde pe care le simțisem în utlimele zile și le duce departe, în largul infinit. Și chiar așa a fost. Minunat!

Ceea ce noi ne-am dorit să facem într-o singură zi în Constanța a fost să vedem reprezentația delfinilor de la Delfinariu, să vizităm microrezervația și să ne bucurăm de nisipul extrem de fin și albastrul mării. Și așa am și făcut. Nu vreau să vă împărtășesc o impresie personală, despre cum ni s-a părut nouă Delfinariul din Constanța și microrezervația, pentru că aș fi extrem de subiectivă, (mai ales că eu am vizitat anterior două grădini zoologice din străinătate, Barcelona și Viena) o să vă las doar poze care să vă arate cum este acolo, iar pe pagina de facebook veți putea vedea filmulețe cu reprezentația delfinilor și cu animăluțele din microrezervație.

Vă spun doar atât, lui David i-a plăcut foarte, foarte mult! Nu a rămas animal nebăgat în seamă și fără să primească o mânuță de iarbă din partea lui David. Iar, noi ne-am bucurat enorm să-l vedem pe el atât de fericit!