Văzându-l pe David cum crește, tind să cred că modul părinților de a fi le modelează felul de a fi al copiilor. Cel puțin la vârstă mică, până când încep să cunoască lumea exterioară, să experimenteze pe cont propriu situații, să învețe propriile lor lecții de viață, să-și construiască propriile lor realități, să vadă lucrurile din jur prin filtrul lor personal, ei cred în ceea ce cred părinții lor. Dacă lucrurile la care sunt expuși sunt pozitive, constructive, frumoase, ei vor fi asemeni lucrurilor pe care le văd la cei doi oameni #ceimaiimportanțidinlume. Dacă viața pe care o trăiesc este neliniștită, nesigură, critică, lipsită de afecțiune, nestimulantă pentru dezvoltarea lui, asemenea va fi și dezvoltarea lui. În loc să aibă parte de o creștere frumoasă, dreaptă, lină, va avea parte de un drum sinuos, greoi, încărcat cu temeri și critici, la fiecare pas.

Noi am observat că expunându-l pe David la o viață pozitivă, un mediu cald și cu iubire, la lucruri stimulante, de la jucării educative, cărți, activități, până la timpul mare de joacă petrecut cu el, zi de zi, îl îmbogățește. Orice moment pe care l-am petrecut explicându-i ceva l-am văzut mai târziu transpus într-o explicație oferită prin cuvintele lui.

Ieri am făcut o incursiune în timp și ne-am întors cu mulți mulți ani în urmă, într-o perioadă greu de dus și de conceput în prezent, o lume a războaielor sângeroase, o lecție de istorie dureroasă, văzută pe viu, în frânturi. David este încă foarte mic să înțeleagă ideea de românizare, să înțeleagă că țara în care el trăiește acum a fost împărțită, că pentru un teritoriu unit ca un buchet de flori, cu munți falnici, dealuri întinse și câmpii însorite, s-au dus războaie, oameni și-au pierdut viața luptând cu sabia în mână, în condiții greu de închipuit. Dar, i-am explicat cum am știut mai bine și cât am considerat că poate înțelege acum la 4 ani, că lumea nu a fost așa cum o știe el în prezent. Normal, că băiețelului pasionat de lupte i-au plăcut armele, că a fost impresionat de mărimea tancurilor, de duritatea tunurilor, de avioanele văzute la distanță de o palmă. A înțeles că lucrurile văzute de el în filme sau povestiri sunt reale. S-a minunat de ele și noi asemeni lui.

Muzeul Militar Național Ferdinand I este un loc extraordinar, după părerea mea, de vizitat pentru a înțelege “pe viu” istoria României. Și cred că pentru orice elev care învață istoria la școală ar fi o experiență extraordinară, interactivă, dincolo de explicațiile istorice oferite în manuale.

Muzeul este împărțit foarte frumos pe zone, noi am vizitat secția de istorie militară veche, medie și modernă, expoziția de armament și uniforme, pavilionul de aviație, parcul de artilerie și tancuri. Cuvântul WOW l-a însoțit pe David în această vizită la tot pasul, chiar dacă știm că nu a înțeles semnificațiile istorice ale acestor colecții a fost absolut fascinat de tancuri, de diversitatea armelor, de costumul de astronaut și capsula navei spațiale Soiuz, de dimensiunea enormă a parașutelor, de elicopterele văzute atât de aproape.

Adresa muzeului este aceasta: Str. Mircea Vulcanescu nr. 125-127, Sector 1, București.

Prețul unui bilet pentru adulți este 10 lei, 20 lei pentru tur complet. Copiii sub 6 ani – gratuit. Copii mai mari și pensionari 2,5 lei.

Dacă vreți să vă faceți o idee despre ce puteți vedea, am selectat câteva cadre din interiorul și exteriorul Muzeului Militar Național Ferdinand I: