Teoretic, 8 ore dintr-o zi lucrezi. Practic, la job stai mai mult, o știm cu toții. Teoretic pe drum crezi că faci un anumit timp. Practic faci mult mai mult, pentru că apar diverse situații neprevăzute (pierzi autobuzul, e ambuteiaj din cauza unui accident, faci cumpărături de ultimă oră etc). Cât timp dintr-o zi îți rămâne să petreci cu copilul tău, în condițiile în care  trebuie să faci și alte activități extra, să faci duș, să te epilezi sau bărbierești după caz, să te machiezi și să te demachiezi, să speli, să calci, să faci mâncare, să petreci un timp tu cu tine… doar pentru tine? Calculul este personal, așa că vă las pe voi să-l faceți.

Mie sincer mi se pare extrem de trist că aceasta e dinamica vieții, că astea sunt normele societății în care trăim în prezent. Există oameni mai norocoși, dar din păcate sunt puțini, care au parte de situații care le permit să petreacă mai mult timp cu copiii, să lucreze de acasă, să lucreze part time sau să își facă propriul program astfel încât timpul petrecut cu copilul la final de zi să dea cu plus. Pentru că relația cu copilul nu este matematică, nu poți face previziuni, nu poți prestabili lucrurile conform propriilor dorințe. Nu poți stabili că astăzi stai 3 ore, mâine 4 și în weekend 10. Copilul poate avea nevoie de tine într-o zi în care tu nu ajungi decât după ce a adormit.

Nu mi-am propus să te fac să te simți vinovat sau să-ți găsești argumente mentale de ce ai ales jobul în detrimentul copilului. Pentru că alegerile pe care le faci trebuie să te facă pe tine să fii ok în primul rând cu tine însuți, tu ca părinte trebuie să fii împăcat, echilibrat, mulțumit. Nu vei avea un copil echilibrat emoțional și încrezător dacă tu ești acasă doar cu prezența, dar ești furios, nemulțumit, ranchiunos și împroști venin prin toți porii.

Mi-am propus doar să vorbim despre momente frumoase, de conexiune emoțională, de discuție, de joacă, de negociere, de povestit, de acel timp pe care ți-l permiți cu copilul într-o zi, în fiecare zi, lucruri mici pe care să le faci cu el, fără ca acestea să coste 1 ban. Sunt lucruri minunate pe care în mare parte le poți face în interiorul casei, locul de unde el își trage forța, încrederea și energia creatoare.

Sunt lucruri pe care eu le fac des cu David,  le facem de când era mic mic și locuiam în București, dar mai ales acum, de când e mare (3 ani și 9 luni 🤗).  Și eu, din experiența noastră, vă pot spune că au contat și contează enorm în tot ceea ce înseamnă dezvoltarea lui.

Noi facem cam așa:

Bem o “cafea” impreună. Ne așezăm la măsuța lui, pe scăunelele lui mici și bem o cafea / lapte/ceai.

Studiem natura. Înainte, mergeam prin parc și adunam tot felul de comori, de la pietre, crenguțe, frunze, castane, conuri de brad. Acum, în propria curte ne uităm la florile sălbatice, la insecte, la cer. Când nu putem ieși afară citim cărți despre mediul care ne înconjoară.

Dansăm. Ohoo aici e foarte amuzant să ne vedeți cât de pricepuți suntem 🙈  Când era bebeluș dansam cu el în brațe, apoi îl puneam pe o masă mai înaltă, acum deja are propriile mișcări. Pe cuvând că noi ne simțim minunat.

Ne hârjonim. Doamneee, cât de mult poate să îi placă acest tip de lupto-gândilato-pupat. Și dacă ați ști cât de benefică este hârjoneala pentru dezvoltarea emoțională a copilului. Lawrence Cohen explică minunat în cartea sa Rețete de jocuri (am scris despre carte aici), de ce trebuie să învățăm să ne hârjonim. Pe scurt, copiii se hârjonesc pentru a-și testa forța fizică, pentru amuzament și ca modalitate de a-și controla agresivitatea. Oho și câtă agresivitate poate încăpea într-un omuleț așa mic… n-aș fi crezut 😶

Gătim. Am început timid cu omletă, apoi cu răzuit morcovi, cu salată de fructe, ca să ajungem în prezent la clătite și pizza. Yuhuu 🤗

Spălăm vasele. Era așa de mic că abia  îi ajungeau mâinile la chiuvetă, i-am pus un scaun și l-am lăsat… să se bălăcească. Normal. 😀 Eu pe lângă el mai clăteam una alta. Nu e musai spălatul vaselor corect,  dar e o senzație tactilă tare plăcută pentru el. Acum le spală mașina de spălat vase, dar ne mai “jucăm” din când în când cu diverse vase în chiuvetă.

Facem curat. Oh boy! Dacă la început eram ușor stresată că nu avea limită în a folosi soluția de geamuri spre exemplu, acum am evoluat și folosește (aproape) cât trebuie. Dar îi place atât de mult să pufăie, că nu mai contează✌️

Ne uităm pe albumele cu poze. De la uitatul pe aceste albume cu poze a început să mă întrebe o mulțime de lucruri, de genul el unde era când eu eram prințesă la bal (aka mireasă 😄), el cum se hrănea în burtica mea, eu și tati am fost bebeluși, unde sunt bunicii noștri și lista continuă?

Ne uităm la desene, documentare și filme dublate împreună. Chiar de curând am văzut Wall E și i-a plăcut atât de mult că l-am mai văzut de 5 ori după. Ne uităm la desene pe youtube împreună și povestim despre. De curând am văzut o serie de filmulețe despre planete (link aici ) noua lui pasiune – Sistemul solar.

Vorbim, vorbim și tot vorbim. Despre orice, câte-n lună și în stele. Despre furnici și animale, despre oameni și stele, despre dinozauri și balauri, despre sentimente și frici. Mă întreabă enorm și eu îi răspund la orice, dacă nu știu… caut. Mai ieri mă întreba care este cea mai mare planetă? Pe bune, cât de mult citesc eu, chiar nu am știut! Trăiască google 😳 !

Și pe cuvânt că mai facem o groază de lucruri frumoase împreună, despre care găsiți pe facebook în filmulețe, dar să știți că așteptăm de la voi idei noi!

Hai curaj și spune-ne părerea ta! Iar dacă vrei să fii alături de noi în continuare, poți da Like paginii noastre de facebook Jurnalul Copilului