Am fost întotdeauna un copil fricos, genul acela care nu folosea cuvântul “dracu” ca să nu îi meargă rău la școală, genul care nu se spăla pe păr duminica pentru că bunica i-a spus că “nu este bine“,  genul de copil care nu plângea în public că “nu era considerat frumos“, genul de copil care dobândise din rândul familiei o mulțime de prejudecăți sociale. Practic, fără să fiu ironică, am crescut pe un câmp minat de rușine și judecăți morale, bănuiesc că tocmai dintr-o nesiguranță și lipsă de încredere în ceea ce însemna creșterea mea. Pentru că “gura lumii” și incertitudinea a ceea ce urma să devin eu (ca mulți copii de altfel) sunt convinsă că dădea naștere unui alt soi de frici în sufletele părinților.   

Plecând de la această scurtă pledoarie despre frici care se pare că mă bântuie în ultima vreme 👻 (dacă țin cont de ultimele articole 🤣 ) , vreau să vă povestesc experiența primei noastre petreceri de Halloween.  În primul rând, noi am lăsat deoparte preconcepțiile despre această sărbătoare, că nu e românească, că  e o găselniță de marketing, că nu inspiră gânduri pozitive și alte că-uri. Dimpotrivă, ne-am distrat în familie, de la mic la mare, yap și bunicii au fost părtași 🎃😄, și am făcut o petrecere româno-americană-sperio-distractivă.

David și-a ales costumul cu mult timp înainte. Dacă anul trecut, când am făcut doar o vânătoare de dulciuri în curtea bunicilor, și-a dorit să fie Pisoi din Eroi în pijamale, anul acest fiind într-o perioadă ROBOȚI a vrut să se costumeze în BumbleBee, mașina galbenă din filmul Transformers. Am cumpărat costumul cu ceva vreme înainte, să fim siguri că ajunge la timp 🤖 .

Petrecerea a avut loc la noi acasă, pentru că ocazia a fost dată și de aniversarea unei balanțe și unui scorpion, și i-am avut invitați pe o parte din verii lui mai mari cu care David s-a întrecut într-o distractivă vânătoare de dulciuri 🍭🍬🍫 A fost frumos, pe cuvânt, ne-am simțit foarte bine și pe lângă asta ne-am bucurat și de o vreme fantastic de frumoasă.

Pentru că dincolo de speranțele și temerile pe care le avem și pe care nu vrem să le transmitem copiilor noștri se află un lucru mult mai important, bucuria de a fi împreună. Fără îndoială, felul cum gândim, simțim și ne comportăm ne influențează viața, însă sunt convinsă că sentimentul de apartenență, al propriei valori și cel de a fi demn de iubire, care se traduc mai târziu prin încredere în sine, este influențat de familie. Indiferent dacă ne ținem copiii în brațe ori le stăm alături, dacă fugim după ei prin casă sau le vorbim dincolo de ușă, momentele pe care le trăim împreună îi determină să prețuiască viața, să se prețuiască pe ei.

Într-o lume dominată de cultura nemulțumirii și a criticii, indiferent că ne îmbrăcăm în roboți, în vrăjitoare sau în drăcușori, în dovlecei sau în fantome, trebuie să ne învățăm copiii să culeagă lucrurile frumoase din prezent, dincolo de prejudecăți.

So, be nice, no matter what you wear! 👿🤡👻🎃🤖

Happy Halloween!