Infecția urinară – experiența noastră cu analize și spitale, de la 3 ani


Ledul termometrul frontal se înroșește pentru prima dată de când l-am cumpărat: 38,6 C. Alternăm clasicul Panadol cu Nurofen, o noapte și o zi. Apetit scăzut. Nu l-am văzut niciodată pe David atât de apatic. NICIODATĂ în cei 3 ani. În miezul zilei spune că este obosit și că vrea să doarmă. Nu a mai dormit după amiaza de la 2 ani și jumătate.

E târziu în noapte. Afară este frig de îngheață pietrele, pielea lui în schimb frige atât de tare că ai putea prăji un ou. Febră 40 și un picuț frontal. Mă sperie atât de tare încât vreau să verific și cu termometrul intrarectal,despre care știu că e sfânt, spune cu precizie temperatura: 40 de grade Celsius. Îmi tremură mâinile când citesc. Mă chinui să-mi reamintesc ce mi-a explicat medicul pediatru când l-am vaccinat pe David: Dacă face febră mare peste 40, îi dați Alvotor, îi faceți băi răcite treptat…  Îi dăm Alvotor, din fericire e cooperant și îl ia, îl dezbrăcăm și lăsăm aerul rece al nopții să răcorească dormitorul.

Dimineața pare că începe bine. Temperatura e 38 și puțin, dar e tot apatic, tot nu vrea să mânânce. Nu se face ora prânzului că fruntea îi începe din nou să fiarbă. 40,1 grade Celsius. Pregătesc bagajul, îl pregătesc pe David, mergem la spital. 😓

7 martie 2018, o zi de iarnă autentică. Ajungem la urgențe, la un spital privat unde David are abonament. David pare în regulă, vorbește, ne povestește. Ne spune că nu are nimic, că se simte bine, doar că… nu are unghiile tăiate. Îmi vine să râd și să plâng în același timp. E disputa noastră veșnică legată de tăiatul unghiilor. Se simte vinovat.

Asistenta de la recepție vine să ne facă fișa de triaj. Îi ia temperatura, face ochii mari: 40,3 C. În câteva secunde, intrăm în camera de urgențe, unde ne întâmpină un medic pediatru. Ne spune să-l dezbrăcăm, să-l lăsăm doar în chiloței, ne întreabă ce simptome are, îi povestim, întrebăm ce ar putea fi: o viroză, vreuna dintre bolile copilăriei… Medicul mă asigură că dacă e vaccinat e foarte puțin probabil. Îl verifică pe David cu blândețe (gât, burtică etc) și îl întreabă diverse lucruri. Răspunde ca un omuleț mare și ajung la un moment dat să vorbească despre mașini. Îi dau o doză de Panadol și ne propun să așteptăm acolo să scadă febra.

Recomandarea medicului este să îi facem analizele la sânge, urină și testul rapid pentru Virusul Influenza A și B, pentru stabilirea diagnosticului de gripă. Le facem pe toate, unele printre lacrimi, altele printre zâmbete și promisiuni. După analize, vom merge să luăm un camion. Le spune și asistentelor și fetiței care stă întinsă într-un pat alăturat cu dureri de burtă, că vom merge să-l luăm pe Trucky (alias Rust-eze din fulger McQueen).

Primim o parte dintre rezultate. Analizele de la sânge confirmă o infecție în organism, iar sumarul de urină conduce spre ideea unei infecții urinare. INFECȚIE URINARĂ! Recunosc că nu m-aș fi gândit, dar prin minte mi-a trecut un gând care nu-mi dădea pace în ultimul timp. Cu o lună în urmă mă întorsesem la job. Pe lângă plecările dureroase și întâlnirile pătimașe, bunicii observaseră la David că, în timpul zilei, de multe ori, făcea pipi pe el. Nu mai făcuse asta de când renunțasem la scutec la 2 ani și jumătate. Această incontinență urinară am considerat-o o manifestare a procesului de somatizare legată de reîntoarcerea la serviciu și dorul după mine.

Ne întoarcem acasă, cu tratament cu antibiotic, antitermice și…cu un circuit nou de mașini, pentru că nu am găsit camionul dorit. Aparent suntem mai liniștiți. E târziu, David nu se joacă mai mult de 5 minute și spune că vrea să doarmă. Noaptea rece se lasă. Târziu în noapte David iar frige, iar termometrul arată 40 + grade Celsius. Mi-e rău fizic. Mi-e și mai rău sufletește. Plâng. Iar antitermic, iar comprese cu apă rece pe frunte și picioare. În plus, vomită imediat ce ia antitermicul.

8 martie 2018. Ziua Mamei. Nu am habar ce zi e. Ne trezim amândoi pipăind parcă automat fruntea lui David. E cald. Luăm din nou temperatura. 39 + grade Celsius. Încercăm să-l convingem să mănânce puțin, să bea lichide. Antitermic, antibiotic. Vomită din nou. Nu e bine deloc. Ne uităm unul la altul și decidem să mergem iar la spital. Propun să mergem la un spital de stat pentru copii din București. Am nevoie de o altă părere. Mintea mea are nevoie ca un alt medic să-mi spună ce este. De ce nu scade temperatura asta afurisită?

Urgențe. Triaj. Reiau povestea simptomelor. Arăt și analizele de la privat. Asistente acre. David începe să plângă instant, ca și cum i-ai apăsat un buton. Nu e de mirare, alți copii plâng sfâșietor la mai puțin de 1 m de noi, parcă la unison. Toți dezbrăcați. Termometru băgat direct în fund. Urlete. Tot 39, ceva. Mergem în Ambulatoriu. Așteptăm. În stânga și în dreapta copii mici, agățați de gâtul părinților plâng. David începe să plângă și el. “Mami, când plecăm acasă?” Stă lipit de mine, cu brațele de gâtul meu, și plânge. Îl pup, îl mângâi și-i spun cât pot de liniștititor că mergem imedit ce ne vede medicul. Dar, nici eu nu sunt deloc liniștită. Trebuie să ne spună că e bine. Așteptăm. Mult. Vine medicul, citește rapid, îmi spune că trebuie să-i repetăm analizele: sânge, urină, influenza. În plus, îmi cere acceptul să-i facă împachetări reci. Accept. Ce urmează e sfâșietor. Nici nu vreau să-mi reamintesc.

Am hainele ude pe mine de la cerașafurile ude. David nu s-a dezlipit nicio clipă din brațele mele. A plâns atât de mult că acum parcă se tânguie, dar nu obosește să îmi repete non-stop întrebarea “Mami când plecăm acasă?” Ce să-i spun?  Că nici eu nu știu, că am bagajul cu haine în mașină, gata de internare. Vine din nou medicul. E o doctoriță tânără, blândă. Îmi confirmă ce auzisem cu o zi în urmă. Nu e gripă. Sunt semnele unei infecții urinare. INFECȚIE URINARĂ! Temperatura a scăzut sub 38, dar pentru că este deshidratat medicul mă sfătuiește că ar fi bine să-i pună o perfuzie. Sunt perfect de acord, David e așa palid la față, mă doare când îl privesc, deși știu ce o să urmeze. Înainte să plece medicul, reușesc să-i adresez întrebarea care mă macină: De ce? Care sunt cauzele infecției urinare?

Se întoarce în timp ce spune: Chiar am uitat să verific. Fimoza. Îl verifică pe David. Nu e o fimoză patologică, dar trebuie o igienă locală riguroasă. David face baie în cadă în fiecare seară, cu mici excepții când e foarte obosit și adoarme înainte. Dar, bănuiesc la ce se referă.

10 august 2018. Dimineața. Sunt acasă cu David, ne pregătim să facem bagajele de vacanță. Mâine plecăm la mare. David îmi spune că vrea să meargă la baie, merg cu el. Îl ajut și observ la final, că după pipi, curg două picături de sânge și se strâmbă ușor. Îl întreb dacă îl doare și imi confirmă. După roșu, văd negru în fața ochilor. Chiar nu cred. În tot timpul ăsta, după prima infecție urinară, l-am tot bătut la cap pe David cu recomandări: bea apă, dacă scapi pipi să-mi spui să te schimb imediat, baie în fiecare seară cu săpun antibacterian etc

Asistenta medicului pediatru unde  David este înscris, unde sun prima dată, mă sfătuiește, după ce îi povestesc, să mergem tot la camera de gardă, pentru că e vineri și laboratoarele nu lucrează în weekend, în schimb spitalele au aparatură performantă care dau rezultatele în timp rapid. Îi spun lui David de acasă, că vom merge la spital, mă întreabă automat dacă îi va face injecție, îi spun că trebuie să vedem ce ne spune medicul. Îi povestesc că sângele nostru transmite o informație valoroasă, că el circulă prin tot corpul și află ce se întâmplă și unde, îi arăt venele mele de la mâini, mi le arată și el pe ale lui. Știu că îi este teamă, dar îl asigur că voi fi mereu lângă el. Sunt convinsă că își amintește experiența anterioară. E speriat.

Ajungem la urgențe, la același spital privat. Parcă am un deja vu. Doar că de data aceasta, David are o temperatură normală, niciun semn de febră. Nu mai intrăm în ambulatoriu, ca data trecută, ci așteptăm să se elibereze cabinetul numărul 1. Medicul se uită peste istoricul lui medical și ne recomandă să repetăm din nou analizele la sânge și urină. Rezultatele la urină îi confirmă că infecția urinară a recidivat, deși infecția nu apare în sânge. Pentru că este o recidivă medicul ne sfătuiește să facem și o ecografie la rinichi și un control la un medic chirurg pediatru. Cauza posibilă a infecției urinare la băieței este în multe cazuri fimoza patologică. Puteți citi aici ce este fimoza la băieți.

Le facem pe ambele și raportul medical ne transmite următoarele lucruri. În urma ecografiei la rinichi, aflăm că rinichii au aspect normal, dar că peretele vezicii urinare este îngroșat, iar în urma controlului chirurgical, aflăm că David are parafimoză. Primim același tratament cu antibiotic și o cremă pe care să o folosim după baie, pentru a ușura procesul de decalotare.

Recomandările după acest episod de recidivă de infecție urinară sunt repetarea sumarului de urină și urocultură o bună perioadă de timp, la finalul tratamentului, la fiecare două săptămâni timp de 2 luni, apoi lunar timp de 6 luni, și revenirea la controlul chirugical după 1 lună de la aplicarea cremei locale.

31 august 2018. David este bine. A terminat de ceva vreme tratamentul. Am repetat analizele la urină care au ieșit ok. Am aplicat crema în fiecare (aproape) seară după baie, decalotând ușor.

Despre infecția urinară am vorbit și citit mult în ultimul timp, am întrebat mai mulți medici care sunt cauzele, cum o putem preveni, dacă putem merge la piscină, la mare etc. Am primit mai multe răspunsuri, le scriu mai jos, în funcție de curiozitățile noastre:

  • Infecția urinară este contagioasă? 😷 Toți medicii ne-au spus că NU. În niciun caz. Majoritatea infecțiilor urinare sunt cauzate de bacterii care trăiesc în tubul digestiv. Cu alte cuvinte te vei infecta cu bacteriile din propriul corp.
  • Putem merge la mare sau la piscină? Da și Nu. Aici părerile au fost împărțite. Unii spun că nu afectează că nu se pot transmite, alții spun că mai e mai bine să ferim și cocoloșim copilul cât este mic, mai ales când e vorba de o recidivă.
  • Decalotăm băiețelul bebeluș? Foarte mulți medici consideră decalotarea bebelușului un semn de igienă corectă a penisului și de prevenire a fimozei. Spălarea obișnuită la baie sau duș nu curăță eficient zona și astfel apare fimoza patologică. Am găsit un video extrem de interesant despre fimoza pe care chiar vă sfătuiesc să-l urmăriți.
  • Fimoza este cauza infecției urinare? DA.
  • Cum prevenim infecția urinară? Hidratarea cu lichide (fructe, supe, sucuri și multă apă) pentru a dilua urina și implicit pentru a curăța bacteriile din tractul urinar, nu amâna mersul la toaletă, ștersul din față spre spate (pentru fetițe).

Aceasta este experiența lui David despre infecția urinară pe care am scris-o dintr-o suflare.  Am vrut să scriu mai demult, dar nu am putu. Nu știu de ce. Îmi pare rău dacă am greșit sau am omis ceva. Chiar dacă nu este considerată o afecțiune foarte gravă, experiența copilului bolnav e cruntă. Să aștepți un diagnostic și să-l vezi atât de speriat e cumplit de dureros. Dacă aveți întrebări, dacă vreți să faceți completări sau dacă vreți să ne povestiți experiența voastră, vă așteptăm cu mare drag să ne scrieți!

Să avem copii sănătoși cu toții! ❤️❤️❤️

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: