Când eram însărcinată, nu ratam nicio săptămână în care să nu citesc cum se dezvoltă omulețul din interiorul meu. Cât de mic-mare este, în ce etapă se află, câți centimetri sau ce greutate ar trebui să aibă, ce știe să facă 😄 ! Și corelam adesea ce citeam cu ceea ce aflam de la ecografiile periodice.

Mă emoționez și acum când îmi amintesc de acele momente, de ceea ce descopeream pas cu pas. “Capul copilului măsoară jumătate din lungimea corpului și fruntea prezintă o bombare care va permite craniului să se dezvolte. Gâtul începe să se dezvolte, iar pleoapele se închid pentru a proteja ochii în formare. Degetele nu mai sunt împreunate, iar unghiile de la mâini și picioare și părul vor începe să fie vizibile începând cu această săptămănă. Copilul înghite activ lichidul amniotic și lovește cu putere cu picioarele. Copilul, acum de mărimea unei căpșuni, 🍓 măsoară 3.4 cm și cântărește 4 grame. (De aici citeam eu când puiul meu avea doar 10 săptămâni)

Și timpul trecea, și micul meu creștea, și nu mai era mic cât o căpșună ci devenise mare cât o pară, apoi și mai mare cât o vânătă 🍆, ca la final să fie cât un pepenaș de 3,3 kilograme. După ce am trecut de etapa “grame”, am început să măsurăm evoluția în mililitri… de lapte băut 🍼

Până la vârsta de 1 an, am citit în fiecare lună ritmul de evoluție al bebelușului. Și logic mi-am pus eternele întrebări dacă se dezvoltă bine la 2 sau 3 luni,  dacă se încadrează în parametrii specialiștilor, la fel combinate cu ceea ce aflam la controalele periodice la care mergeam cu David la medicul pediatru.

După vârsta de doi, treaba aceasta s-a cam stopat. 😺 Nu am mai căutat informații pe nicăieri, când a fost cazul unei probleme de sănătate ne-am dus direct la medic. Pentru că, vedeți voi, omulețul meu începuse deja să vorbească (începuse să formuleze propoziții scurte dar multeee ), să ceară sau să refuze mâncarea, să spună când face pipi și să învețe să facă la oliță sau la planta din curtea bunicilor 🙃🥀

Ieri a împlinit 3 ani și jumătate. 🎉 De la vârsta de 3 ani este deja într-o altă etapă de dezvoltare care implică gândirea logică și argumentarea preferințelor, sentimentul de rușine față de străini, frica de monștri, dorința de a-i controla pe cei mai mici ca el, nevoia de afirmare, plăcerea de a face glume, jocurile de putere, multeee 🍭🍫🍬, lucruri care înainte îmi erau oarecum străine.

Dar, cel mai mult am observat la el nevoia de a se asocia cu personaje puternice, în general cu eroi din desenele animate. Am trecut de la Pisoi din Eroi în Pijamale, la Spiderman, ca în prezent să fim în perioada BumbleBee și Hulk.

Fiecare etapă prin care trecem împreună e provocatoare, nu vine niciodată doar cu lucruri minunate, mai vine și cum strângeri din dinți și neuroni pierduți, dar întotdeauna, în fiecare seară, se lasă cu o îmbrățișare și un te iubesc spus din toată inimă și cu multă dar multă recunoștință că el face parte din viața noastră. 👪 💖

El este David, sau Pisoi, sau Spiderman, sau BumbleBee, și îl iubim de la un capăt la celălalt al lumii! 💞