Citisem în diverse ocazii despre faptul că oamenii sunt rezistenți la schimbare. Și că, în majoritatea cazurilor, creierului nostru îi plac căile bătătorite, lucrurile familiare, rutina, că ne place practic să stăm într-o zonă de confort. Este un lucru absolut normal dacă ne gândim că organismul nostru este astfel programat cu mecanisme care să-l mențină în anumite limite, precum glicemia, tensiunea arterială, nivelul hormonal. Orice schimbare care apare în organism, pozitivă sau negativă, este percepută ca o situație de criză și are nevoie de o perioadă de acomodare.

Mie mi se întâmplă adesea atunci când “ceva” se schimbă să simt teamă și corpul meu are grijă să-mi transmită acest lucru. Și în acel moment, nu fac decât să-mi canalizez toată atenția către mine și ce simt în legătură cu asta și mai puțin pe schimbarea în sine. Am realizat în timp că toată această stare de neliniște pornește din frică.

Recent am citit o carte care m-a făcut să conștientizez și mai bine acest sentiment. Cartea se numește “Cine mi-a luat cașcavalul?” și este scrisă de Spencer Johnson. Este o carte extrem de scurtă, are doar 100 de pagini, dar are un mesaj cheie extrem de puternic. Aparent banală, întrebarea cheie a cărții surprinde de fapt esența vieții umane: “Ce ai face dacă nu ți-ar fi frică?”

Viața fiecăruia nu e un coridor drept și ușor de străbătut, ci un labirint prin care ne căutăm calea. Asemeni unor șoricei care caută cașcavalul într-un labirint complicat, cu obstacole, la fel și oamenii trebuie să treacă prin piedicile vieții, să facă față provocărilor și schimbărilor. Cartea de fapt este o poveste, cu patru personaje (doi șoareci și doi omuleți) care caută cașcavalul, metaforă pentru ceea ce fiecare își dorește în viață: job, relație, casă, sănătate, libertate etc. Labirintul este locul unde fiecare își petrece timpul căutând acel lucru pe care și-l dorește. Interesant este că șoriceii (care reprezintă două tipologii umane) acționează mai bine atunci când se confruntă cu schimbarea, pentru că iau lucrurile așa cum sunt, simplu, în timp ce omuleții care au creiere complexe complică lucrurile, se lasă influențați de emoții și prejudecăți.

Toți avem parte de schimbări. Modul în care reacționăm diferă mult în funcție de barierele pe care ni le punem singuri. Unele dintre ele sunt inconștiente și vin din condiționările pe care ni le-au transmis părinții noștri (sociale, religioase, emoționale) și altele provin din mecanismele psihologice proprii de apărare.

Nu am vrut să intru prea mult în detalii pentru că nu cred că este o carte în urma căreia să tragi o concluzie, e mai repede o carte care te pune pe gânduri, care te determină să-ți pui întrebări. Pe mine clar m-a determinat să-mi pun această întrebare și să mă gândesc la modul în care felul meu de a gândi și acționa îl influențează pe David.

Hai curaj și spune-ne părerea ta! Iar dacă vrei să fii alături de noi în continuare, poți da Like paginii noastre de facebook Jurnalul Copilului