9 cărți de răscolit sufletul


Există ceva, în interiorul meu, care mă face să vreau să citesc în permanență. Nu cred că e doar pasiune pentru lectură, ci simt mai degrabă un fel de nevoie acută de nou, de cuvinte, de expresii stilistice și metafore care îmi hrănesc creierul, și mintea, și sufletul. Așa că sunt mereu în căutare de cărți noi, provocatoare, care să-mi satisfacă această plăcere (ne)vinovată.

O perioadă de timp, cât am stat cu David acasă, am citit multe cărți de parenting. Am scris despre ele și despre ajutorul lor, despre faptul că, Cărțile de parenting nu te spală pe creier, (scuzați-mi vă rog cacofonia) ba dimpotrivă te ajută enorm să înțelegi ce se întâmplă cu copilul tău în anumite momente din viață, de ce se întâmplă și cum să le faci față, am povestit în diverse articole despre relația cu David despre sfaturile specialiștilor, mai clar spus, al oamenilor care și-au dedicat timp și efort din viață pentru a analiza ce și cum le e mai bine copiilor.

Dar, am citit și altfel de cărți, beletristică, psihologie, dezvoltare personală, despre care nu prea am avut timp să scriu. Am citit câteva cărți în ultima vreme, provocatoare sau unele chiar răscolitoare, din care am avut de tras multe concluzii bune, dar de care nu am avut timp sa scriu. Și pentru că preconizez că nici în următoarea vreme nu o să am timp să scriu individual despre ele, mi-am propus astăzi să le fac o scurtă prezentare pentru că le recomand din toată inima, mai ales în această perioadă de vacanță.

Nu vreau să spun că una este mai bună decât cealaltă, chiar cred că fiecare m-a ajutat să înțeleg ce aveam de înțeles în acel moment, așa că le voi menționa strict în ordinea citirii lor. Vă rog să vă acordați un timp de respiro și să vedeți dacă vă inspiră cele 9 cărți (ar fi fost drăguț dacă erau 10, nu 🙂 ?).

  1. Manual de folosire a vieții – cu dialoguri între Frică și Adevăr, Tom Shadyac. Producătorul celebrelor filme în care a jucat mult mai celebrul Jim Carrey s-a decis să facă o schimbare majoră în viață, să vândă tot, să renunțe la fabuloasa avere, cu vile și avioane private, și să se apuce de scris. Dacă vă întrebați de ce a făcut asta, vă garantez că veți găsi răspunsul în cartea sa, scrisă într-un mod inedit, ca un dialog între Adevăr și Frică (cele două voci interioare care se găsesc în fiecare dintre noi). E o carte bună, complicată dacă nu ești deschis către latura spirituală a vieții, o carte zic eu care schimbă mentalități.
  2. Omul de ianuarie, David Mitchel. Jason Taylor, un tânăr de 13 ani proaspăt intrat în tumultoasa perioadă a adolescenței, pasionat de poezie, duce o luptă interioară puternică și încearcă să-și ascundă adevăratele trăiri de teama de a nu fi acceptat de cei din jur, de prieteni și colegi de școală. Chiar dacă nu este o carte de parenting, mi se pare extrem de interesant modul autorului de a descrie stările sufletești ale tânărului în plin proces de maturizare, însingurarea sufletească specifică în adolescență, modul în care încearcă să-și înțeleagă balbismul (Jason suferă de dificultăți în pronunțarea cuvintelor în situații de emoții puternice), erodarea relației părinților săi și sentimentele pe care le trăiește legate de acest divorț. De aceea cred că ar fi o lectură bună pentru părinții de adolescenți. În plus, e o carte cu multe informații politice și sociale despre Anglia anilor 1970. 
  3. Îmi pare rău, sunt așteptată, Agnes Martin Lugand. Nu a fost cartea mea favorită, recunosc că am cumpărat-o motivată de recenziile citite. Dar, este o carte ușor de citit, perfectă pentru vacanță, similară unei comedii romantice hollyoodiene, despre viața unei tinere workaholice care se înstrăinează de familie și prieteni, dornică de ascensiune în carieră. Finalul e previzibil 🙂
  4. Acolo unde femeile sunt regi, Christie Whatson. Este clar una dintre cele  mai răscolitoare cărți pe care le-am citit vreodată. Și emoționantă. Și cumplit de dureroasă. Este povestea de adoptie a unui copil nigerian supus unor abuzuri… nu găsesc cuvântul potrivit, pentru cât de atroce i s-au părut inimii mele de mamă, abuzuri făcute de propria lui mamă, o femeie cu probleme psihice care acceptă să-l supună unor sesiuni de exorcizare. Scrisorile pe care ea i le trimite din sanatoriul unde este internată sunt extrem de emoționante, pline de iubire, dar o iubire bolnavă, distrugătoare. 
  5. Legea copiilor, Ian McEwan. Pentru că mi-a plăcut mult stilul în care McEwan a scris Coaja de nucă, mi-am dorit să citesc și Legea copiilor, dar a fost cu totul altceva. Nu am mai regăsit acel stil cinic, ironic, însă tot am simțit mesajul provocator, care îți dă de gândit. Ce ai face dacă soțul tău ajuns aproape de vârsta pensionării ți-ar spune că ar vrea să luați o pauză, nu să vă despărțiți definitiv, ci doar să încercați experiențe noi? Și ce ai face dacă ai fi judecător și ar trebui să iei decizii ce țin de viața copiilor? Viața personală interferează cu viața profesională? Cartea te face să îți pui aceste întrebări, se citește foarte ușor, curge ca o poveste și te determină să te gândești la o sumedenie de lucruri precum, autenticitatea relațiilor, compromisurile acceptării unui statut social și mai ales scopul tău în această viață. 
  6. Mama și sensul vieții. Povești de psihoterapie, Irvin D. Yalom. Nu este o carte de parenting, deși recunosc că așa am crezut, nu este o carte care vorbește despre ce rol are mama în viața noastră (doar prima poveste care poartă de altfel numele cărții face referire la acest subiect), dacă la asta vă așteptați, este o carte cu 6 povestiri de psihoterapie. E greu de descris doar în câteva rânduri despre ce este vorba în carte pentru că sunt multe aspecte dezbătute, fiecare dintre povești aduce o experiență de viață disecată în cabinetul unui tânăr psihoterapeut, dar pe scurt ideea este că în fața vieții suntem extrem de vulnerabili, iar nevoia de iubire pe care o avem de la naștere până la moarte este extrem de mare. Irvin Yalom își începe cartea dezvăluind un amănunt din relația cu propria mamă, de care nu s-a simțit niciodată atașat, ba dimpotrivă, de care îi era rușine în copilărie. Aspecte din relația cu mama pare să îi fi condus din umbră viața. Complicată, complexă, un bun exercițiu psihologic. 
  7. Fiica ascunsă, Elena Ferrante. Nu am rezistat să nu scriu despre tetralogia Elenei Ferrante pentru că mi-a plăcut enorm. Acesta este și motivul pentru care am cumpărat Fiica ascunsă, poate și pentru că am simțit nevoia de un happy end pentru finalul ultimei cărți Povestea fetiței pierdute. Dar nu a fost așa. Cărțile nu au legătură și nici nu pot spune că am fost la fel de captivată ca la cele 4, însă mi-a plăcut. Mi-a plăcut pentru că este povestea unei mame și gândurile ei legate de creșterea celor două fete, de condiția ei de femeie de carieră și soție, cu amintiri din trecut, cu regrete și răni încă purulente care o fac să se comporte bizar în prezent.
  8. În căutarea oii fantastice, Haruki Murakami. Cred că e una dintre cele mai complicate cărți pe care le-am citit, complicată prin faptul că îmbină fantasticul, cu misticismul și realismul. Unii spun că e vorba de o căutare a sinelui personajului principal, eu am simțit că autorul a vrut să transmită că nu trebuie să îți fie teamă să fii tu însuți, să ai puterea de a-ți asuma alegerile indiferent că oamenii vor crede despre tine că ești “nebun”, să-ți urmezi visul până la capăt chiar dacă asta înseamnă să te detașezi de mulțime, de rutină, de familiar, exact ce creierului îi place cel mai mult. Pentru că nu subiectul în sine  e cel care te ține în suspans (ideea e oricum destul de bizară, personajul principal pleacă în căutarea unei oi…mai speciale, o oaie care are puteri fantastice, deoarece are capacitatea de a intra în interiorul anumitor oameni pe care îi domină să îi realizeze scopul). Bineînțeles că este o alegorie, pe care fiecare o poate interpreta conform propriilor concepții de viață. Metaforele din carte mi se pare absolut…. delicioase.  
  9. Orbi, Petrolena Rotar. Mmmm. Greu de explicat în doar câteva cuvinte. În primul rând e o carte care se citește într-o zi și o noapte dacă te străduiești, pentru că nu te lasă să te plictisești, ba dimpotrivă nu îți vine să o lași din mână. E o carte cu multe sfaturi din sfera psihoterapiei, e o carte care ajută și te ajută să înțelegi ce înseamnă o relație de cuplu bolnavă, blocată în lanțurile invizibile ale iubirii, o iubire bolnăvicioasă care distruge. Orbi atinge o coardă sensibilă pentru mulți dintre noi și te face să cauți în adâncul sufletului tău propriile mecanisme de apărare, alături de Alexa care realizează că abuzurile din copilărie stau la baza alegerilor sale nepotrivite în iubire. Din punctul meu de vedere e o carte-invitație, care te trimite la psiholog și te face să înțelegi cât de mult te poate ajuta un pshihoterapeut chiar dacă tu crezi că relația în care te găsești e ok, dar viața ta…e ok?! 

Cărțile acestea m-au făcut să râd, să plâng, să mi se topească inima de emoție, să îmi amintesc de copilărie, să mă gândesc la rolul meu de mamă și de soție, să mă gândesc la trecut și la viitor, la alegerile pe care le-am făcut, bune sau mai puțin bune, m-au făcut să mă întorc spre sinele meu.

Mi-ar plăcea să-mi spui părerea ta, iar dacă vrei să fii alături de noi, poți da Like paginii noastre de facebook Jurnalul Copilului 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: