Când te implici cu toată ființa ta în ceea ce faci, când alegi să dai la o parte vălul superficialității, când realizezi că multe vorbe nu au miez ci pur și simplu sunt spuse ca să hrănească egoul celui care le aruncă, ajungi să înțelegi că greșeala și succesul vin la pachet, că ambele victoria și înfrângerea sunt necesare, că bucuria și tristețea sunt legate între ele cu un cordon nevăzut, indestructibil. Indiferent de tipul de relație, dar cu precădere în relația părinte – copil, balanța nu va înclina prea multă vreme spre un singur taler.

Un copil plânge în fața mea, la una dintre casele supermarketului de unde obișnuiesc uneori să îmi cumpăr mâncare în pauza de prânz de la job, în timp ce mama nu îi permite să ia din punga de cumpărături dulcele promis pentru că e grăbită să bage totul mai repede în plase. Ce aleg să văd, cum anume privesc situația aceea? Pentru că sunt departe de David și instinctiv vârsta fetiței mă duce cu gândul la el, dorul mă cuprinde, ceea ce văd e o mamă care nu îi acordă încredere copilului, care nu ține cont de nevoia lui în acel moment, care nu își respectă o promisiune. De ce nu-i oferă copilului dulcele pe care i l-a cumpărat și se grăbește să-l arunce într-o sacoșă?

Dacă aș fi fost cu totul în altă situație, dacă aș fi mers cu David singură la cumpărături, timp în care aș fi fost atentă pe puțin jumătate de oră să nu spargă / strice ceva, oare aș mai fi avut aceeași părere?!

Un copil plânge cu patos în mijlocul parcului? Un copil lovește un alt copil, un părinte își îmbrățișează copilul, un altul îi cumpără un balon uriaș… Un prieten zâmbește fericit într-o poză pe facebook, altul se filmează în vacanță într-un decor de vis… Cum privesc situația, ce aleg să văd?

Cred cu tărie că modul în care mintea noastră alege să gândească ține de ce se găsește în interiorul nostru în acel moment! Dacă sinele meu e împăcat, dacă numărul rănilor interioare e mic, atunci cu siguranță voi vedea frumosul din jur.

Citeam mai demult într-o carte că tot ceea ce există în jurul nostru are o anumită frecvență de vibrație. Absolul totul, de la plante, la animale, chiar și obiectele materiale au anumite frecvențe de vibrație. Și că  propriile sentimente atrag în viața noastră circumstanțe pe aceeași frecvență ca și ele. Că puterea stă de fapt în modul nostru de a gândi. Că viața însăși comunică prin diferite căi cu fiecare dintre noi! Că nu există coincidențe. Că fiecare zi are propria frecvență de vibrație și tot ceea ce  vedem, auzim, simțim, este o alegere a ceea ce vrem să vedem. Că noi suntem cei care dăm semnificații aspectelor din viața noastră.

Că noi alegem să privim furtuna ca fiind ceva bun sau rău. Tu ce crezi?

Eu astăzi am ales să văd… zâmbetul lui ❤ !

Mi-ar plăcea să-mi spui părerea ta, iar dacă vrei să fii alături de noi, poți da Like paginii noastre de facebook Jurnalul Copilului