Ar fi fost o zi de marti, absolut obisnuita, cu acelasi ritm de trezire si aceleasi obiceiuri, un biberon mare cu lapte si o ceasca de cafea neagra, fara zahar. Insa, dimineata zilei de marti ne-a gasit in casa noastra cea noua, alaturi de bunica si verisoara care au ramas peste noapte la noi. O zi de marti care a venit cu un cadou surpriza, atat de asteptat de omuletii cei mici: prima zapada. A intarziat ceva, am spune noi adultii care intotdeauna ne lasam ingrijorati de starea de fapt, a venit la fix, ar spune ei, copiii, pentru care timpul are o alta valoare, pentru care ceasul nu ticaie alarmant de repede. 

Am iesit afara destul de gros imbracati, dar nu ca si anul trecut cand prima zapada ne-a scos din casa infofoliti ca pentru o expeditie in Siberia. David si verisoara lui Ana au facut ce stie un copil mai bine sa faca, un lucru “neinchipuit” de simplu: sa se joace 🙂 Si s-au jucat pana cand obrajii le-au fost rumeni si manusile pline de apa, prea putin timp au spus ei, copiii cu suflet curat ca neaua cea alba, suficient de mult timp am gandit noi, adultii cu temeri in ganduri.

Sunt convinsa ca stii ca fiecare zi poate fi un cadou daca ii permiti sa se intample. Stiu ca ti-e teama sa-l deschizi, pentru ca nu stii daca o sa te bucure sau dimpotriva daca o sa te intristeze. Dar, momentele frumoase nu trebuie construite ca sa fie traite, pentru ca atunci apar asteptarile care ranesc spiritul. Ne lasam prea des innodati intr-o agitatie fara rost si asta ne consuma. Stiu ca de cele mai multe ori e greu sa pretuim fiecare zi ca pe momentul zero, insa uneori, e bine sa ne lasam purtati in armonia copilaroasa a vietii.

Bine ai venit Bucurie, chiar si pentru scurta vreme!

Astazi, deja, o mare parte din zapada se topise cand am iesit afara.

Voi ce ati facut ieri, ati iesit afara la joaca 🙂 ?

Daca suntem pe aceeasi lungime de unda si vrei sa afli mai multe despre povestea noastra, poti da Like paginii de facebook Jurnalul Copilului  si te vom tine la curent cu ce facem 🙂