Mami de ce se numesc picioare si nu copite?, ma intreaba David intr-o zi, referindu-se la picioarele scaunelului sau alb. Genul acesta de intrebari normale pentru el si amuzante sau incuietoare pentru mine au inceput sa vina des in ultima vreme. David e un copil care vorbeste mult (cei care il cunosc bine stiu despre ce vorbesc 🙂 ) si implicit e un copil care intreaba mult. “De ce omul acela are pielea neagra?“, “Ce inseamna balama?“, “De ce vecinu’ are masina rosie?” “Ce miroase in lift?”  “Politistii sunt buni?” 🙂 intrebari pe care mintea mea de adult nu le mai concepe. De ce? Pentru ca raspunsurile exista deja in sertarele mintii.

In cazul unui copil, mintea lui absorbanta in plina dezvoltare vrea sa cunoasca si astfel incepe sa puna intrebari. Atat de multe intrebari, incat daca stai o zi intreaga te minunezi: “De ce ploua?“, “De ce avem buric?“, “De ce crestem?“, “De ce pleaca soarele?” “De ce ne spalam?” etc

Va povesteam acum ceva vreme ca lui David nu-i plac povestile, insa ca am avut succes cu cartea Un pui de somn pentru puiutul meu. Odata cu ea, am luat si enciclopedia celor mici Larousse intitulata chiar De ce? de la editura Rao pentru ca am observat ca e mult mai tentat sa rasfoiasca genul de carti tip enciclopedie, decat sa asculte povesti. Si stau dovada cele doua carti de acest gen despre care am scris: Vehicule formidabile – o carte interactiva cu masini si  Prima mea carte despre insecte.

Fara nicio exagerare, in ziua cand am cumparat cartea, primul lucru pe care i l-a spus tatalui cand a venit de la serviciu a fost “sa ii explice” de ce avem buric.

La pagina “De ce circula sangele prin corp?” unde arata un baietel care s-a lovit la picior si ii curge sange, a stat si a privit concentrat, dupa care a urmat tirul de intrebari “De ce s-a lovit?“, “Ce a facut baietelul?” “Il doare” “Ce are la picior?” si tot asa.

Exista in carte si intrebari pe care mintea lui inca nu le gandeste si pe care inca nu le poate intelege precum “De ce isi clocesc pasarile ouale?“, “De ce unele animale dispar pe timpul iernii?“, “De ce sunt cutremure?” sau “De ce nu vorbim cu totii aceeasi limba”  insa e bine ca acum stiu unde sa ma duc cand sunt in pana de explicatii.

Explicatiile sunt frumos redate, pe intelesul copilului, in cuvinte simple si pe un ton cald, iar imaginile frumos colorate sunt aproape de realitate.

Apropo, stiti De ce avem buric? 🙂 Cam asa ne este spus in carte:

Inainte sa te nasti ai petrecut 9 luni in burtica mamei tale. Ca sa poti manca si respira ai fost legat de ea printr-un tubusor: cordonul ombilical. La nastere, doctorul ti-a taiat acest cordon, fiindca nu-ti mai era de folos. Buricul este semnul care ti-a ramas. Toti bebelusii au unul.

Cartea are la final cateva joculete cu abtipilduri, spre si mai marea bucurie a lui David 🙂

Daca suntem pe aceeasi lungime de unda si vrei sa afli mai multe despre povestea noastra, poti da Like paginii de facebook Jurnalul Copilului  si te vom tine la curent cu ce facem 🙂