Un pui de somn pentru puiutul… meu


Copilului meu de aproape 3 ani nu prea ii plac povestile. Si pe cuvant ca mor de ciuda cand aud de la alti parinti ca ai lor copii ii roaga sa le citeasca, mai ales ca si mie imi place sa citesc. As vrea si eu sa ma alerge David cu cartile in mana prin casa, sa ma doara gatul de la cat citesc si sa ma plictisesc sa repet aceeasi poveste. Dar al meu baiat nu vrea si pace. Prefera in schimb caietele cu activitati, unde lipeste abtipilduri si raspunde la intrebari.

Saptamana trecuta am mai facut o incercare cu alte 5 carti, dintre care una a avut mare succes: Un pui de somn pentru puiut de la editura Girasol. David mai are de la aceasta editura si cartea Girafa care nu voia sa poarte ochelari (intr-o perioada o ctitisem de atatea ori ca o stiam pe de rost), dupa care am mai achizitionat tot de la aceeasi editura si Prima iarna a lui Vulpisor, de care insa nu a fost prea atras.

Un pui de somn pentru Puiut este povestea unui pui de gaina care nu poate sa doarma si pleaca in cautarea secretului somnului.

Familia lui Puiut dormea tun. Numai Puiut nu avea somn. El a tras cu ochiul printr-o gaura din peretele cotetului si a vazut o luna argintie mare stralucind deasupra raului. A urmarit lumina lunii pana la capatul raului, unde ea a inceput sa danseze deasupra marii. Puiut a sarit intr-o barca.

“Poate aici o sa pot dormi” si-a zis el.

Si asa incepe aventura lui Puiut care cauta secretul somnului. In drumul sau prin lumea de afara, Puiut intalneste diferite animale, fiecare cu secretul sau.

In scurt timp, maimuta dormea dusa,

-Deci trebuie sa fii obosit ca sa dormi! a piuit Puiut.

-Da, a zis luna. Dar asta nu-i tot!

La noi, aceasta poveste chiar a functionat la somnul de pranz, pentru ca David a intrunit toate conditiile mentionate in carte 🙂

Cartea mai contine alte 6 povesti la fel de dragalase ca si aceasta si asa cum am mentionat si in cazul cartii Girafa care nu voia sa poarta ochelari ce imi place enorm este scrierea usoara si haioasa, cu multe repetitii care ajuta la retinerea cuvintelor cu usurinta. Toate povestile contin mesaje subliminale pozitive care il ajuta pe copil sa inteleaga diverse aspecte ce tin de viata:

Hai sa ne jucam, Daisy! (relatia dintre fratele cel mare si sora mai mica)

-Dispal, a suspinat ea. Asa cum mi-ai spus.

-Imi pare rau, Daisy, a zis Rex. N-am vrut sa spun asta.

Daisy s-a inveselit.

-Acum o sa te joci cu mine? a intrebat ea.

-Da, a zis fratele ei zambind.

Ce-ai in buzunar, mamico? (aparitia unui fratior)

Cand Josh a mai crescut, mamica lui i-a spus sa doarma pe iarba. Dar el nu voia. Tot incerca sa se urce in buzunarasul ei.

-Nu Josh, a spus mama. N-ai loc aici.

-De ce? Ce ai in buzunar? a intrebat Josh.

-O surpriza – ceva foarte special. Ia sa vedem ghicesti? a zis ea zambind. E ceva mic dar o sa creasca. Poti sa te joci cu el, dar nu inca. Are nevoie de multa dragoste si ingrijire.

Aricila merge la scoala (inceperea scolii)

In noaptea aceea, micul Aricila era prea ingrijorat ca sa doarma… Se tot gandea cum o sa fie la scoala pentru copii mari. Cu siguranta era o SCOALA FOARTE MARE! Dimineata stia ce avea de facut… trebuia sa devina mare cu orice pret. Dar cum?

-Fa sport, i-a spus Iepurila. Eu topai de cel putin 100 de ori pe zi. Ma face puternic si cu picioare lungi.

Cat e ceasul, Wilfred? (cunoasterea ceasului)

Lupul Wilfred nu stia sa se uite la ceas. Se incurca in limba mare si limba mica. Nu stia sa citeasca orele, asa ca pur si simplu manca si dormea cand avea chef, adica destul de des. Intr-o dimineata, a sosit o invitatie la o petrecere.

-Uraaaa! O petrecere! Dar cum o sa stiu cand o sa ma duc? s-a ingrijorat el.

Cum sa prinzi o stea cazatoare (despre prieteni)

Numai ca Ursulache s-a intristat.

-Ce s-a intamplat? l-a intrebat Aricila.

-Cred ca vraja a pierit si eu aveam nevoie de ea, a strigat Ursulache.

-Dar, pentru ce? a intrebat Soricila.

-Ca sa-mi indeplineasca dorinta de a gasi pe cineva cu care sa ma joc.

Asculta aici, catelusule! (despre relatii)

-Asculta aici, catelusule, a spus Toby a doua zi. Daca ai de gand sa ramai, trebuie sa inveti cateva lucruri. Lectia numarul unu: cosul asta este al meu si numai AL MEU, deci nu te atingi de el! Lectia numarul doi: asta e castronul meu si numai AL MEU, deci nici de el nu te atingi!

Pe cuvant ca e o carte simpatica foc 🙂

Lectura cu zambete sa aveti!

Daca suntem pe aceeasi lungime de unda si vrei sa afli mai multe despre povestea noastra, poti da Like paginii de facebook Jurnalul Copilului  si te vom tine la curent cu ce facem 🙂

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: