Cand David avea cam 7- 8 luni, imi amintesc ca i-am pus pentru prima data desene animate pe laptop. Erau de fapt cantecele in limba romana si engleza. Pur si simplu eram epuizata si nu mai reuseam sa ii fac fata, toata ziua singura, in spatiul restrans al unei garsoniere, cu sot cu job de corporatie, care ajungea cu putin inainte ca David sa se culce. David intrase in perioada “bebelusul umblator scotocitor” si era un bulgare de energie fara buton de oprire. Atunci am simtit ca o sa clachez. Pe cuvant, ca m-am simtit mult mai rau decat in perioada de lauzie cand toti hormonii erau plecati care incotro.

Asa ca David asezat in scaunul de masa si eu alaturi pe un fotoliu am ascultat o perioada cantecelele de la Hoopla Kids. Amandoi eram fericiti, chiar si pret de cateva clipe, pentru ca nu statea niciodata mai mult de 10 – 15 minute si dadea semne clare ca vrea sa ne intoarcem la ale noastre: plimbat prin casa, scotocit, discutii cu animalutele de plus, aruncat cu bile de plastic, inventat tot soiul de joculete. Pentru mine insa timpul acela era suficient cat sa ma adun.

Cand a inceput sa se plictiseasca de ele, am trecut la alte desene. Asa am ajuns ca o perioada de timp sa cantam cant zi de zi Elefantul Cici si-a pierdut cipicii, Vulpe tu mi-ai furat gasca, Un motan cat un pisoi si alte cantecele haioase de pe TraLaLa. Imi amintesc ca pe la 1 an si putin, cand inca nu stia mai mult de doua trei cuvinte, imita perfect gesturile din cantecelul Bate vantul frunzele 🙂

La 1 an si 8 luni, am observat ca David recunostea perfect formele geometrice de pe un puzzle din lemn. Le spunea in limba engleza, stalcit, de fiecare data cand il completa. Dar, nu le zicea papagaliceste si nu le repeta ca un robot. Le spunea atunci cand le observa in diverse situatii: pe cearsaful de pat, intr-o carte, pe ambalaje etc. Invatase practic formele geometrice de la filmuletele de pe youtube denumite: Shapes Song. Nu am uitat inca ritmurile melodice ale lui Bob the train de la Kids Tv.  🙂 Acelasi lucru se intamplase, cu putina vreme inainte sa fie interesat de forme geometrice, si cu culorile. As fi ipocrita sa nu recunosc ca, in afara de jocurile noastre pentru invatarea culorilor de inspiratie montessori, si clipurile video Colors song de pe youtube au contribuit la invatarea lor.

Apoi, in preajma varstei de doi ani a inceput sa manifeste mai multa rabdare in a se uita la filmulete de desene animate care se bazeaza pe o poveste. Am stat in fata laptopului multa vreme si ne-am uitat impreuna la Albinuta Maya, Masha si Ursul, Patrula catelusilor si Winnie the Pooh. Eu i-am dat mai multe variante insa acestea au fost cele preferate de el.

In prezent, ne aflam in etapa eroilor, cei cu puteri supranaturale care se lupta cu raufacatori si salveaza lumea. Dupa cum v-ati dat deja seama din poze e mare fan Eroii in pijama, dar la fel de mult ii plac Robot Cars Poli si Super Wings. Am descoperit de curand cateva filmulete video extrem de simpatice si educative in limba romana: Baby Riki .

David se uita la desene animate de mic. Si acum este inca mic, pentru ca va implini 3 ani la inceputul lunii februarie. Aproximativ in majoritatea cazurilor am fost langa el cand a privit aceste desene alese mereu de mine. Am incercat sa ii vorbesc de fiecare data despre ele, despre actiunea lor, am ras impreuna. Acum imi spune el ferm daca ii place sau nu un video animat. Spre exemplu, nu ii plac desenele cu Mickey Mouse.

David nu a manifestat si nu manifesta intarziere in dezvoltarea limbajului si niciun alt semn de intarziere cognitiva. La 2 ani si aproape 9 luni poate sustine o conversatie, povesteste, pune intrebari, aduce argumente, face conexiuni logice, are un vocabular bogat. Nu este dependent de mediul virtual ca drept dovada in toata perioada cat am stat la bunici (din primavara pana saptamana trecuta) s-a uitat extrem de rar la desene animate. In continuare, eu, tatal sau verii lui suntem companionii preferati pentru joaca. Este un copil normal dezvoltat pentru varsta lui din punct de vedere cognitiv si inclin totusi sa cred ca nu e doar parerea mea subiectiva de mama 🙂

Se uita aproape zilnic la desene animate. Am avut zile in care, conform specialistilor, am abuzat de ele, insa am avut zile in care nu s-a uitat deloc si nici nu a cerut sa se uite. Insa, in fiecare zi facem o multime de alte activitati: ne jucam cu masinile, pictam sau coloram, modelam nisip kinetic sau plastilina, facem puzzleuri, citim, jucam fotbal, dansam etc. Nu mai pun la socoteala activitatile de explorare senzoriala de inspiratie montessori si integrarea lui in activitatile noastre zilnice.

V-am povestit experienta noastra pentru ca nu imi este rusine sa recunosc acest fapt, indiferent cat de blamat este in ziua de astazi de anumiti parinti. Este realitatea mea, realitatea copilului meu, realitatea in care noi am ales sa traim. Este un compromis de care avem nevoie.

Am citit despre efectele negative ale imaginilor video asupra dezvoltarii copilului, despre cat de intensa este aceasta experienta asa zis “relaxanta” pentru creierul lor in formare. Am citit despre autizarea copiilor dependenti de mediul virtual, despre faptul ca ii suprastimuleaza si ca le poate afecta evolutia sociala si cognitiva. Cred o parte dintre aceste informatii, insa si mai mult cred ca materialul genetic si modul in care parintii interactioneaza cu un copil sunt definitorii in dezvoltarea sanatoasa a acestuia. Un copil caruia nu ii arati iubire si nu ii oferi timpul tau pentru a relationa, pentru a te vedea cum te comporti in diverse situatii din viata, daca nu-i acorzi sansa de a lua parte la viata reala sa participe la treburile casnice, si foarte important daca nu te joci cu el in conditiile impuse de copil nu doar cand, cum si cat vrei tu ca parinte, va fi un copil care va cauta surse de placere / bucurie/ distractie / fericire in alta parte.

Traim intr-o societate in continua dezvoltare, la fel se intampla si cu noi, ne adaptam mediului in care traim. Creierul nostru este organul care sa dovada de o plasticitate extraordinara, caile neuronale reorganizandu-se permanent. Daca mai demult se credea ca pe masura ce imbatranim si creierul nostru imbatraneste, in ultimii ani cercetari in domeniul neurostiintei au aratat ca acesta nu se opreste niciodata din schimbare si adaptare. Ne adaptam permanent mediului in care traim si evoluam odata cu el. Important este sa fim cumpatati, sa moderam lucrurile din viata noastra in asa masura incat sa nu ne acapareze viata.

Daca si unde gresesc o sa aflu in curand in cadrul evenimentului Modern Dad’s Challenges pentru ca se va vorbi exact despre echilibrul dintre copil si tehnologie. Daca si tu vrei sa participi intra pe site-ul Sofiei si vei afla mau multe despre acest eveniment.

Spuneti-mi va rog la voi in casa cum stau lucrurile? Le permiteti copiilor accesul la mediul virtual?

Daca suntem pe aceeasi lungime de unda si vrei sa afli mai multe despre povestea noastra, poti da Like paginii de facebook Jurnalul Copilului  si te vom tine la curent cu ce facem 🙂