A fost odata ca niciodata o pereche de pantofiori albastri ca marea. Intr-o frumoasa zi de primavara, un baietel cu ochi negri s-a apropiat de ei si le-a cerut sa devina parteneri intr-o misiune secreta. S-au potrivit perfect, asa ca nu s-au mai lasat separati, decat la ceas de seara cand soarele se impletea cu pamantul in culori de curcubeu.

Fiecare zi care a urmat a fost o aventura plina de neprevazut. Zi de zi, timp de cateva luni bune, au cutreierat in lung si in lat. Au fost exploratori, cataratori, piloti, politisti, constructori, bucatari, gradinari, fotbalisti si orice le-au mai poftit inimile lor pline de voie buna. Au invatat sa faca lucruri noi, au invatat sa mearga cu tricicleta si trotineta, au urcat si coborat scari, au escaladat tobogane, au alergat, s-au catarat, s-au transformat cu fiecare zi ce trecea.

Au strans urmele zilelor de vara cum doar o pereche de pantofiori neobositi ar fi putut sa o faca.

Vacanta de vara a lui David de la doi ani si jumatate, petrecuta in cea mai mare parte in curtea bunicilor de la tara, a trecut ca gandul si ca vantul. A adus cu ea un cufar  enorm cu amintiri, nazdravanii de tot soiul, bucurii nenumarate cat sa umple o inima zburdalnica de copil.

Acum, la venirea toamnei, si a frigului, si a hainelor groase, si la punerea in cutii a hainelor subtiri le-a venit randul lor: pantofii din aceasta vara, cu care a alergat zeci daca nu sute de kilometri, de care cu greu s-a lasat despartit.

Pentru ca i-au placut atat de mult, mi-am dorit sa-i pastrez ca amintire, asa ca le-am scris povestea in cateva randuri.

Copiii vostri au avut o pereche de pantofiori “magici” de care cu greu s-au despartit? Care e povestea lor? Tare ne-ar placea sa o aflam 🙂

Daca suntem pe aceeasi lungime de unda si vrei sa afli mai multe despre povestea noastra, poti da Like paginii de facebook Jurnalul Copilului !