David nu a renuntat la marea lui pasiune: fotbalul. In continuare mingea este obiectul pe care si-l alege din tot magazinul de jucarii, in continuare jucam fotbal zilnic chiar si pe canicula la 40 grade Celsius, in continuare decoratiuni si rame foto stau ascunse in cutii, ferite de suturile serioase ale micului nostru fotbalist, in continuare spune despre el ca este “David, maie hobalist“.

Weekendul acesta, micul marele nostru fotbalist 🙂 a mai facut o descoperire sportiva: tenisul. De fapt, inceputul propriu zis a avut loc la bunici unde s-a jucat mai multe zile la rand cu rachete de badminton si baloane, apoi rachete de badminton si fluturas, rachete de tenis si burete de vase 🙂 , dupa care rachete si minge de tenis. Asa a invatat practic sa se coordoneze mana-ochi, sa aiba viteza de reactie si sa loveasca la timp.

Daca ne cititi ati observat ca am vorbit in multe alte randuri despre cat de importanta este motricitatea fina la copil, despre activitatile pe care le-am facut cu David, menite sa il ajute sa-si imbunatateasca indemanarea si coordonarea mana-ochi. Insa, la fel de importanta este motricitatea grosiera si abilitatea copilului de a-si folosi grupele mari de muschi care ajuta la sustinerea corpului si coordonarea membrelor. In dezvoltarea acestei abilitati motorii vin activitatile sportive.

David nu stie sa joace tenis in adevaratul sens al cuvantului insa tare mult ii mai place sa loveasca mingea pe care i-o aruncam si sa vada cat de departe o trimite. Chiar si asa, pseudotenisul pe care il joaca acum la doi ani si aproape jumatate nu este doar un mod de a se distra copios, ci si un excelent mod de a face miscare si de a-si dezvolta sistemul osos si sistemul muscular.

In ajutorul meu, am gasit smecheria asta de minge cu fir de la Decathlon, care ma ajuta sa nu mai alerg mai ceva ca un copil de mingii, pe o asemenea caldura 🙂