Ca orice schimbare din viata fiecaruia si inceperea gradinitei vine la pachet cu multe emotii. E o etapa noua din viata micutilor nostri pe care o dorim cat mai usoara, daca se poate chiar nedureroasa. Insa, din povestile mamicilor pe care le cunosc, am aflat ca inscrierea la gradinita a venit in cele mai multe cazuri cu multe lacrimi, foarte multe lacrimi chiar, de ambele parti. M-am intrebat atunci, oare nu se poate face si o acomodare blanda, pe care copilul sa nu o resimta totusi ca o prima drama din viata lui? Sau poate aceasta suferinta ascunde de fapt si prima lupta castigata cu lumea de dincolo de bratele calde ale parintilor?

David are doi ani si 4 luni. Imi doresc ca in curand sa inceapa gradinita, pentru ca e un copil activ si prietenos si pentru ca imi spune ca vrea sa fie in prezenta copiilor. Am insa temeri legate de acomodare, deoarece inca il simt puternic atasat de mine. Am inceput de mai bine de o luna o acomodare cu bunicii, timp in care eu am plecat doua – trei ore. Initial a plans, insa dupa putin timp, angrenat de bunici in activitatile din curte, se linistea. Isi intreba bunicii adesea “Unde e mami?” Insa, stiu foarte bine ca acomodarea la gradinita e total diferita de mediul familial.

Asadar, am rugat o prietena psiholog, un om de la care eu am avut multe de invatat cu mult inainte de a fi mama, sa ma ajute cu cateva lamuriri legate de acomodarea copilului la gradinita si anxietatea de separare, atat din experienta ei de mama, cat mai ales din punctul de vedere al specialistului.

Va invit sa o cunoasteti pe Gina Marin, o persoana tare draga mie, mama unei superbe adolescente de 13 ani, pasionata de citit si scris pe nume Anisia. Gina a lucrat mai bine de 4 ani in domeniul recrutarii de personal, in special in selectia si evaluarea bonelor, in pregatirea bonelor prin cursuri de cresterea si ingrijirea copilului, dar si in consilierea parintilor in alegerea bonelor in functie de particularitatile psiho-sociale ale familiei. In ultimii ani, s-a implicat in proiecte destinate copilului atipic, in terapia copiilor cu autism dar si a copiilor aflati in dificultate.

Care este varsta optima din punct de vedere psihologic cand copilul poate intra intr-un program specific gradinitei sau cand ne dam seama ca micutul e pregatit de o separare temporara de parinte? 

Psiholog Gina Marin: Varsta optima cand copilul este pregatit din punct de vedere psihologic sa intre in colectivitate este in jurul varstei de 3 ani, atunci el incepe sa nu se mai teama de straini, sa detina capacitatea de socializare, de comunicare si intelegere a comunicarii. De asemenea, copilul la acesta varsta si-a consolidat deprinderile de manuire a unor obiecte, de autonomie si independenta, fapt ce il ajuta sa se descurce singur intr-un mediu nou.

Dar, sa nu uitam totusi ca fiecare copil este unic si fiecare mama isi cunoaste cel mai bine copilul si nevoile acestuia. Sunt mame care sunt nevoite sa se intoarca la serviciu mult mai devreme de varsta de 3 ani si atunci aleg sa lase copilul in grija bunicilor, a unei bone sau chiar sa-l inscrie intr-un sistem organizat de ingrijire a copilului fie de stat sau privat. Exista tari unde concediul de cresterea copilului este de 3 luni iar copilul la acea varsta este integrat in colectivitate (crese) cu ingrijiri specifice varstei.

Cum il putem pregati pe copil inainte de inscrierea in colectivitate pentru ca acomodarea sa fie cat mai blanda? 

 Psiholog Gina Marin: Adesea ma intreaba mamele ce este mai bine sa faca inainte de a-l duce pe cel mic la gradinita. Eu consider ca pe copil il pregatim pentru viata inca de cand se naste. Nu cred in pregatirea lui doar inaintea intrarii in colectivitate.

Concret, este important sa-l invatam inca de foarte mic cu prezenta altor persoane. Cunosc mamici care devin foarte anxioase cand alte persoane (chiar apropiate lor de genul bunicilor, sau alte rude, prieteni) doresc sa il ia in brate pe copil, iar daca acest comportament al mamei persista si mai tarziu clar copilul va simti ca este in siguranta doar in prezenta mamei si va manifesta si el la randul lui anxietate fata de celelalte persoane. Este benefic sa ducem copilul in locuri unde se poate juca cu alti copii, in parc, in spatii de joaca, la diverse evenimente specifice varstei lor, aniversari, in acest fel copilul va lua contact cu alte persoane in afara celor care il ingrijesc, cu alti copii si va deprinde capacitatea de relationare, va invata sa imparta o jucarie, sa cedeze locul altui copil sau sa faca fata unui refuz, deprinderi care ii vor fi utile in momentul in care intra in colectivitate.

Ar fi chiar de preferat sa-l invatam pe copil sa manance singur, sa deprinda folosirea instrumentelor de mancat (furculita, lingura) inainte de intrarea in colectivitate pentru a evita riscul unor frustrari de acomodare. Legat de somn, de asemenea este indicat sa invatam copilul dinainte cu ritualul somnului la pranz specific gradinitei unde va merge.

Intr-adevar multi copii care nu sunt obisnuiti cu lipsa mamei pot sa perceapa prima zi de gradinita ca pe un abandon. Teama copilului este ca va fi lasat acolo, singur, printre necunoscuti. Ca sa evitam acest aspect neplacut, recomandarea mea este ca mama sa-si faca timp si pentru ea, sa ia o pauza de la copil si sa lase, din cand in cand, copilul in grija altei persoane de incredere, acesta fiind un exercitiu foarte benefic atat pentru copil cat si pentru mama. Daca vorbim cu copilul nostru ca plecam pentru o ora sau doua, si il asiguram ca ne vom intoarce, el va sti ca indiferent unde pleaca mama, dupa un timp ea se va reveni la el, in felul acesta putem reduce anxietatea de separare.

Cu cat copilul este mai mult obisnuit cu activitatile zilnice care se petrec in gradinita cu atat reducem teama de necunoscut. Daca copilul este invatat de acasa ca trebuie sa doarma la pranz, ca trebuie sa stea la masuta si sa manance singur, sa faca la olita, sa se joace impreuna cu ceilalti copii, sa spuna daca are nevoie de ceva, atunci va face fata mai usor integrarii in colectivitate. Prin toate cele descrise mai sus, copilul isi insuseste elementele de baza ale adaptarii la viata sociala.

Acolo unde este permis putem sa vizitam gradinita impreuna cu copilul, sa-l familiarizam cu notiunea de gradinita, educatoare, sa petrecem timp impreuna cu ceilalti copii astfel incat sa ii trezim curiozitatea si placerea de a se reintoarce.

As dori sa aduc in discutie anxietatea mamei cand urmeaza sa-si lase ce are ea mai scump pe lume cu alte persoane fie ele educatoare sau bone, pentru ca nu pregatim doar copilul pentru separare ci si pe noi, mamele. De cele mai multe ori, mama simte ca se rupe ceva in ea cand isi lasa prima data copilul la gradinita.

Eu, de exemplu, dupa ce am lasat-o pentru prima data pe fiica mea la gradinita, aveam impresia ca o aud plangand cand eram in tramvai si chiar la serviciu, binenteles ca totul era doar in mintea mea. In momentul in care m-am dus sa o iau, ea era foarte vesela iar doamnele educatoare mi-au spus ca a plans foarte putin dupa care s-a luat cu joaca si a uitat de mami. Atunci am inteles ca privesc gresit lucrurile, ca problema este la mine si la felul meu de a percepe realitatea. Daca noi, mamele, privim despartirea de copil ca pe bau-bau, s-ar putea sa transmitem acest lucru si copilului nostru, el ne vede si ne simte panica, frica, anxietatea, si in felul acesta devine si el speriat si angoasat.

 Dupa ce criterii ar trebui sa alegem gradinita? Ce ar trebui sa observe un parinte cand face o vizionare?

 Psiholog Gina Marin: Gradinita o alegem dupa propriile nevoi, apropierea de casa sau serviciu, dupa pachetele educationale oferite de institutie, dupa personalul existent, recomandarea altor parinti, alimentatie, igiena etc. Fiecare familie are anumite cerinte, asteptari sau reguli dupa care isi poate alege gradinita. Dar indiferent de aceste criterii parintii ar fi de preferat sa faca o vizita acelei gradinite impreuna cu copilul si sa observe modul cum interactioneaza personalul gradinitei (educatoare, ingrijitoare) cu copilul, cum comunica cu el, cum reuseste sa-i atraga atentia prin joc, cum relationeaza cu ceilalti copii fiindca asa se va purta si cu copilul lor.

La ce tip de reactii ar trebui sa ne asteptam din partea copilului si cum putem depasi momentele dificile?

 Psiholog Gina Marin: Cine cunoaste mai bine copilul decat mama sa? Fiecare copil reactioneaza in felul lui unic, in functie de bagajul emotional si informational acumulat pana in momentul acela. Insa, intrarea in colectivitate este un pas benefic pentru copil, aici se va dezvolta atat fizic, intelectual cat si psihic. Sunt multi copii care plang o buna perioada de timp, dar sunt si copii care se duc la gradinita cu placere dupa a doua vizita.

Clar va exista o perioada, cea de inceput, de acomodare, in care copilul poate sa planga dimineata cand este dus la gradinita, dar cu rabdare si perseverenta din partea adultilor (aici ma refer la parinti si educatori), cu abilitati specifice educatoarelor, prin stimulare prin joc, copilul se va obisnui si va intra intr-o rutina placuta si benefica lui. Putem ruga educatoarea sa ii permita celui mic sa ia cu el cu un obiect afectiv, jucarie, paturica sau pernuta cu care el este invatat sa doarma, pentru a avea ceva din mediul familial care ar putea sa contribuie la adaptare. Copilul intampina mult mai usor necunoscutul daca este pus in tema, el trebuie informat despre ceea ce urmeaza sa i se intample, bineinteles la nivelul lui de intelegere: ca a crescut si ca urmeaza sa se duca la gradinita, ca acolo o sa se joace cu alti copii, ca acolo sunt mai multe jucarii decat are el acasa, ca doamna educatoare va avea grija de el in lipsa mamei, ca mami si tati merg la serviciu si, cel mai important aspect, asigurat tot timpul ca seara (sau la pranz dupa caz) va veni sa il ia si vor merge impreuna acasa.

Daca apar cazuri de somatizare, cu febra, semne de boala, enurezis acolo unde anterior intrarii in gradinita nu exista, atunci vorbim de suferinta din partea copilului si se impune vizita la un psiholog care poate ajuta copilul cu metode specifice adaptate individual.

Odata copilul inscris la gradinita ce ar trebui sa vada un parinte, care sa ii confirme ca micutul s-a adaptat si este in regula in noul mediu?

 Psiholog Gina Marin: Comportamentul copilului ne va spune daca acesta este bine integrat, in noul grup din care face parte. O mama isi da singura seama daca copilul ei este la fel ca inainte, mai bine sau mai putin bine. Daca nu manifesta stari de furie, irascibilitate, comportament agresiv, teama nejustificata, lipsa poftei de mancare, atunci nu avem de ce sa ne facem griji.

Trebuie sa-i acordam timp si atentie copilului, sa stam de vorba cu el, sa-l invatam sa exprime ceea ce simte, sa-l obisnuim sa ne vorbeasca despre cum si-a petrecut ziua la gradinita, sa ne povesteasca despre noii lui prieteni si depre lucrurile noi si interesante pe care le-a aflat. Aceste deprinderi ne vor ajuta pe noi ca parinti sa stim prin ce trece copilul nostru, ce simte, vor imbunatati relatia cu copilul nostru si, binenteles, il vor ajuta pe copil pe parcursul intregii vieti, va creste un om deschis, sociabil, empatic etc.

Daca v-a fost de ajutor acest articol nu uitati sa dati Share, iar pentru a fi la curent cu articolele viitoare dati Like paginii noastre de facebook Jurnalul Copilului !

 

De asemenea, daca aveti intrebari, le asteptam mai jos in comentarii!