Stiam de pasul Oituz de la lectia de geografie din scoala generala. Pe atunci doar imi imaginam cu ochii mintii cum arata o trecatoare din munti. In perioada copilariei mele nu exista internet, nu aveam acces la informatie decat la cea pe care ne-o ofereau cartea de geografie si atlasul cu harta Romaniei, iar parintii nu-si permiteau o astfel de excursie.

Weekendul trecut insa am fost acolo, in Carpatii Orientali, in trecatoarea de 866 m altitudine, dintre Muntii Nemira si Bretcului, considerata a fi poarta spre Transilvania. Am stat la o pensiune cu traditie ungureasca, construita din piatra in 1882, situata exact in mijlocul muntilor din Pasul Oituz, judetul Covasna.

Nu va speriati, nu tin o lectie de geografie 🙂 O sa va povestesc doar despre cat de incantat a fost David sa exploreze un taram nou alaturi de verisoarele lui Alexandra si Iulia.

La doi ani, David e inca prea mic sa inteleaga cu adevarat ideea unei calatorii. Stie ca facem bagaje, ca plecam de acasa, ca mergem cu masina undeva. Dar, nu intelege concepte precum distanta mare, regiune geografica, cladiri de locuit sau traditii locale. La aceasta varsta insa este perfect pregatit sa exploreze un loc nou, sa traiasca altundeva decat acasa sau la bunici, fara sa fie suprastimulat sau rupt din rutina lui, chiar daca si acum mai luam dupa noi cana fierbator, biberoane si lapte praf.

Anul trecut, cu putin inainte sa implineasca 1 an si jumatate, am ales sa mergem prima data la mare in trei. Nu a fost deloc usor, am scris despre asta, tot ce a contat la final a fost bucuria din privirea lui si zambetul generos cand se juca in nisip. Insa, eu nu sunt adepta vacantelor departe de casa cu copil mai mic de 1 an.

Acum, la doi ani deja impliniti, situatia a fost cu muuuuult mai usoara. A fost incantat sa vada minunata padure de brazi si focul de tabara, sa simta mirosul de iarba cruda la inceput de zi, sa auda cantecul greierilor la lasatul intunericului, sa savureze mancaruri specifice zonei, sa alerge si sa rada din plin. JOACA? Din belsug! In afara de verisoare, a mai avut companioni de joaca alti 5 copii veseli si dornici de alergat.

Era de ajuns sa-i privesti cum rad si se bucura de tot ce-i inconjoara si deveneai constient la randul tau de frumusetea din jur ❤

Gata cu vorba, iata distractia noastra 🙂